Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Hijo mío, atiende a mi sabiduría, E inclina tu oído a mi entendimiento,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Para que guardes discreción Y tus labios conserven conocimiento.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Porque los labios de la mujer inmoral destilan miel, Y su paladar es más suave que el aceite.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Pero su propósito es amargo como el ajenjo Y agudo como espada de dos filos.
Sus pies descienden a la muerte. Sus pasos se precipitan al Seol. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
No considera el camino de la vida. Sus sendas son inestables, pero ella no lo sabe.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Ahora, pues, hijos, escúchenme. No se aparten de las palabras de mi boca:
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Aleja de ella tu camino. No te acerques a la puerta de su casa
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
No sea que des a otros tu vigor, Y tus años al cruel.
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
No sea que los extraños se llenen de tus fuerzas, Y tu esfuerzo se quede en casa ajena.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Gemirás cuando te llegue el desenlace, Y se consuma la carne de tu cuerpo.
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Entonces dirás: ¡Cómo aborrecí la corrección, Y mi corazón menospreció la reprensión!
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
¡No hice caso a la voz de mis maestros, Ni presté oído a mis instructores!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Casi en la cima de todo mal estuve En medio de la asamblea y de la congregación.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bebe el agua de tu propia cisterna, Y el agua fresca de tu propio pozo.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
¿Se derramarán afuera tus manantiales, Tus corrientes de aguas por las plazas?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
¡Sean solamente tuyos, Y no de extraños contigo!
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Sea bendito tu manantial Y regocíjate con la esposa de tu juventud,
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Como hermosa venada o graciosa gacela, Sus pechos te satisfagan en todo tiempo, Y recréate siempre con su amor.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
¿Por qué, hijo mío, estarás apasionado con mujer ajena, Y abrazarás el seno de una extraña?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Porque los caminos del hombre están ante los ojos de Yavé. Él observa todas sus sendas.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
En su propia iniquidad quedará atrapado el inicuo. Será atado con las cuerdas de su propio pecado.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Morirá por falta de corrección, Extraviado en la inmensidad de su locura.
