Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Hijo mío, presta atención a mi sabiduría. Poner el oído en mi entendimiento,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
que pueda mantener la discreción, para que tus labios conserven el conocimiento.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Porque los labios de una adúltera gotean miel. Su boca es más suave que el aceite,
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
pero al final es tan amarga como el ajenjo, y tan afilado como una espada de dos filos.
Sus pies bajan a la muerte. Sus pasos conducen directamente al Seol. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
No piensa en el camino de la vida. Sus caminos están torcidos, y ella no lo sabe.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Ahora, pues, hijos míos, escuchadme. No te apartes de las palabras de mi boca.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Quita tu camino lejos de ella. No te acerques a la puerta de su casa,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
para que no des tu honor a otros, y tus años a la cruel;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
para que los extraños no se den un festín con tu riqueza, y tus labores enriquecen la casa de otro.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Gemirás al final de tu vida, cuando tu carne y tu cuerpo se consuman,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
y decir: “Cómo he odiado la instrucción, y mi corazón despreció la reprensión.
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
No he obedecido la voz de mis maestros, ni he prestado oídos a los que me han instruido.
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
He llegado al borde de la ruina total, entre la asamblea reunida”.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bebe agua de tu propia cisterna, agua corriente de su propio pozo.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Si tus manantiales se desbordan en las calles, ¿corrientes de agua en las plazas públicas?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Que sean sólo para ti, no para los extraños con usted.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Que se bendiga tu primavera. Alégrate con la esposa de tu juventud.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Una cierva cariñosa y un ciervo elegante — deja que sus pechos te satisfagan en todo momento. Déjate cautivar siempre por su amor.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
¿Por qué, hijo mío, has de ser cautivado por una adúltera? ¿Por qué abrazar el seno de otro?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Porque los caminos del hombre están ante los ojos de Yahvé. Examina todos sus caminos.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Las malas acciones de los malvados lo atrapan. Las cuerdas de su pecado lo sujetan firmemente.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Morirá por falta de instrucción. En la grandeza de su locura, se extraviará.
