Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Min sønn! Akt på min visdom, bøi ditt øre til min forstand,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
så du kan gjemme kloke råd og dine leber bevare kunnskap!
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
For en fremmed kvinnes leber drypper av honning, og glattere enn olje er hennes tunge;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
men til sist er hun besk som malurt, hvass som et tveegget sverd.
Hennes føtter går nedover til døden; hennes skritt fører like til dødsriket. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
På livets sti vil hun ikke vandre; hennes veier går hit og dit, uten at hun vet det.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Så hør nu på mig, mine barn, og vik ikke fra min munns ord!
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
La din vei være langt fra henne, og kom ikke nær til døren på hennes hus,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
forat du ikke skal gi andre din pryd og en grusom herre dine år,
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
forat ikke fremmede skal mettes av din eiendom, og frukten av din møie komme i en annen manns hus,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
så du må stønne i din siste stund, når din kropp og ditt kjøtt tæres bort,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Og du må si: Hvorledes har jeg kunnet hate tukt, og hvorledes har mitt hjerte kunnet forakte tilrettevisning,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
så jeg ikke hørte på dem som lærte mig, og ikke bøide mitt øre til dem som veiledet mig!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Nær var jeg kommet i den største ulykke midt i forsamlingen og menigheten.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drikk av din egen brønn, drikk rinnende vann av din egen kilde!
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Skulde vel dine kilder strømme ut på gaten, dine bekker på torvene?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
La dem være for dig alene og ikke for fremmede sammen med dig!
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Din kilde være velsignet, gled dig i din ungdoms hustru!
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Den elskelige hind og den yndefulle stengjet! Hennes barm kvege dig til enhver tid, av hennes kjærlighet være du alltid drukken!
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Hvorfor, min sønn, skulde du da være drukken av attrå efter en annen manns hustru og favne en fremmed kvinnes barm?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
For en manns veier ligger åpne for Herrens øine, og Herren jevner alle hans stier.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Den ugudelige fanges i sine egne misgjerninger, og han holdes fast i sin egen synds snarer.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Han må dø, fordi han ikke lot sig tukte, og for sin store dårskaps skyld tumler han og faller.
