Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Mans bērns, ņem vērā manu gudrību, griez savu ausi pie manas mācības,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Ka tu sargi apdomību, un tavas lūpas glabā atzīšanu.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Jo svešas sievas lūpas pil kā tīrs medus, un viņas mute ir glumāka nekā eļļa;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Bet gals tai ir rūgts kā vērmeles, un ass kā abējās pusēs griezīgs zobens.
Viņas kājas nokāpj nāvē, viņas soļi aizsniedz elli; (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Lai neapdomā dzīvības ceļus, viņas pēdas grozās, ka nezin kur.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Nu tad, bērni, klausiet man un neatkāpjaties no manas mutes vārdiem.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Lai tavs ceļš paliek tālu no viņas, un nenāc tuvu pie viņas nama durvīm,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Ka tu nedod svešām savu jaunības spēku un savus gadus tam briesmīgam,
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Ka sveši nepieēdās no tava spēka, un tavs grūtais pūliņš nenāk svešā namā,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Un tev pēcgalā nav jānopūšas, kad tava āda un miesa diltin nodilusi,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Un tev nav jāsaka: „Ak, kā es esmu nīdējis pamācīšanu, un mana sirds smējusies par rāšanu,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Un neesmu klausījis sava pamācītāja balsi, un savu ausi neesmu griezis uz tiem, kas mani mācīja!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Tikko nelaimē vēl neesmu visai(dziļi) iestidzis, pašā draudzes un ļaužu vidū!“
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Dzer ūdeni no savas akas, un tekošu ūdeni no sava avota.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Vai tavi avoti lai iztek laukā, un ūdens upes uz ielām?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Lai tās tev vien pieder, un nevienam svešam līdz ar tevi.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Tavs avots lai ir svētīts, un tu priecājies par savas jaunības sievu.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Ak kāda tā mīlīga, kā stirna, un daiļa, kā kalnu kaza! Pie viņas krūtīm pieglaudies allažiņ un ar viņas mīlestību ielīksmojies vienmēr!
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Un kādēļ tu, mans bērns, ar citu gribi jaukties un svešas sievietes krūtis apkampt!
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Jo cilvēka ceļi stāv priekš Tā Kunga acīm, un Tas sver visus viņa soļus.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Bezdievīgo gūstīs viņa paša noziegumi, un ar savu grēku saitēm viņš taps saistīts.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Bez pamācīšanas palicis, viņš nomirs, un savā lielā ģeķībā viņš gāzīsies.
