Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
[Fili mi, attende ad sapientiam meam, et prudentiæ meæ inclina aurem tuam:
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
ut custodias cogitationes, et disciplinam labia tua conservent. Ne attendas fallaciæ mulieris;
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
favus enim distillans labia meretricis, et nitidius oleo guttur ejus:
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
novissima autem illius amara quasi absinthium, et acuta quasi gladius biceps.
Pedes ejus descendunt in mortem, et ad inferos gressus illius penetrant. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Per semitam vitæ non ambulant; vagi sunt gressus ejus et investigabiles.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Nunc ergo fili mi, audi me, et ne recedas a verbis oris mei.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Longe fac ab ea viam tuam, et ne appropinques foribus domus ejus.
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Ne des alienis honorem tuum, et annos tuos crudeli:
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
ne forte implentur extranei viribus tuis, et labores tui sint in domo aliena,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
et gemas in novissimis, quando consumpseris carnes tuas et corpus tuum, et dicas:
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Cur detestatus sum disciplinam, et increpationibus non acquievit cor meum,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
nec audivi vocem docentium me, et magistris non inclinavi aurem meam?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
pene fui in omni malo, in medio ecclesiæ et synagogæ.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bibe aquam de cisterna tua, et fluenta putei tui;
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
deriventur fontes tui foras, et in plateis aquas tuas divide.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Habeto eas solus, nec sint alieni participes tui.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Sit vena tua benedicta, et lætare cum muliere adolescentiæ tuæ.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Cerva carissima, et gratissimus hinnulus: ubera ejus inebrient te in omni tempore; in amore ejus delectare jugiter.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Quare seduceris, fili mi, ab aliena, et foveris in sinu alterius?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Respicit Dominus vias hominis, et omnes gressus ejus considerat.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Iniquitates suas capiunt impium, et funibus peccatorum suorum constringitur.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Ipse morietur, quia non habuit disciplinam, et in multitudine stultitiæ suæ decipietur.]
