Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Figliuol mio, sta’ attento alla mia sapienza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
affinché tu conservi l’accorgimento, e le tue labbra ritengano la scienza.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Poiché le labbra dell’adultera stillano miele, e la sua bocca è più morbida dell’olio;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
ma la fine cui mena è amara come l’assenzio, è acuta come una spada a due tagli.
I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi fan capo al soggiorno dei defunti. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Lungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono erranti, e non sa dove va.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Or dunque, figliuoli, ascoltatemi, e non vi dipartite dalle parole della mia bocca.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Tieni lontana da lei la tua via, e non t’accostare alla porta della sua casa,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
per non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni al tiranno crudele;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
perché degli stranieri non si sazino de’ tuoi beni, e le tue fatiche non vadano in casa d’altri;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
perché tu non abbia a gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saran consumati,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
e tu non dica: “Come ho fatto a odiare la correzione, come ha potuto il cuor mio sprezzare la riprensione?
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
come ho fatto a non ascoltare la voce di chi m’ammaestrava, e a non porger l’orecchio a chi m’insegnava?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
poco mancò che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo al popolo ed all’assemblea”.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bevi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Le tue fonti debbon esse spargersi al di fuori? e i tuoi rivi debbon essi scorrer per le strade?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Siano per te solo, e non per degli stranieri con te.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Sia benedetta la tua fonte, e vivi lieto con la sposa della tua gioventù.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Cerva d’amore, cavriola di grazia, le sue carezze t’inebrino in ogni tempo, e sii del continuo rapito nell’affetto suo.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
E perché, figliuol mio, t’invaghiresti d’un’estranea, e abbracceresti il seno della donna altrui?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Ché le vie dell’uomo stan davanti agli occhi dell’Eterno, il quale osserva tutti i sentieri di lui.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
L’empio sarà preso nelle proprie iniquità, e tenuto stretto dalle funi del suo peccato.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Egli morrà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.
