Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Mon fils, sois attentif à ma sagesse, Prête l’oreille à mon intelligence,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Afin que tu conserves la réflexion, Et que tes lèvres gardent la connaissance.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Car les lèvres de l’étrangère distillent le miel, Et son palais est plus doux que l’huile;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Mais à la fin elle est amère comme l’absinthe, Aiguë comme un glaive à deux tranchants.
Ses pieds descendent vers la mort, Ses pas atteignent le séjour des morts. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Afin de ne pas considérer le chemin de la vie, Elle est errante dans ses voies, elle ne sait où elle va.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Et maintenant, mes fils, écoutez-moi, Et ne vous écartez pas des paroles de ma bouche.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Éloigne-toi du chemin qui conduit chez elle, Et ne t’approche pas de la porte de sa maison,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
De peur que tu ne livres ta vigueur à d’autres, Et tes années à un homme cruel;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
De peur que des étrangers ne se rassasient de ton bien, Et du produit de ton travail dans la maison d’autrui;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
De peur que tu ne gémisses, près de ta fin, Quand ta chair et ton corps se consumeront,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Et que tu ne dises: Comment donc ai-je pu haïr la correction, Et comment mon cœur a-t-il dédaigné la réprimande?
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Comment ai-je pu ne pas écouter la voix de mes maîtres, Ne pas prêter l’oreille à ceux qui m’instruisaient?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Peu s’en est fallu que je n’aie éprouvé tous les malheurs Au milieu du peuple et de l’assemblée.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bois les eaux de ta citerne, Les eaux qui sortent de ton puits.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Tes sources doivent-elles se répandre au-dehors? Tes ruisseaux doivent ils couler sur les places publiques?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Qu’ils soient pour toi seul, Et non pour des étrangers avec toi.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Que ta source soit bénie, Et fais ta joie de la femme de ta jeunesse,
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Biche des amours, gazelle pleine de grâce: Sois en tout temps enivré de ses charmes, Sans cesse épris de son amour.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Et pourquoi, mon fils, serais-tu épris d’une étrangère, Et embrasserais-tu le sein d’une inconnue?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Car les voies de l’homme sont devant les yeux de l’Éternel, Qui observe tous ses sentiers.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Le méchant est pris dans ses propres iniquités, Il est saisi par les liens de son péché.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Il mourra faute d’instruction, Il chancellera par l’excès de sa folie.
