< Proverbe 5 >
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
My son, attend to my wisdom, and bow thy ear to my understanding:
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
That thou mayest regard discretion, and that thy lips may keep knowledge.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
For the lips of an adulteress drop as an honeycomb, and her mouth is smoother than oil:
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
But her end is bitter as wormwood, sharp as a twoedged sword.
5 Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol )
Her feet go down to death; her steps take hold on hell. (Sheol )
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Lest thou shouldest ponder the path of life, her ways are unstable, that thou canst not know them.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Hear me now therefore, O ye children, and depart not from the words of my mouth.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Remove thy way far from her, and come not near the door of her house:
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Lest thou give thy honour to others, and thy years to the cruel:
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Lest strangers be filled with thy wealth; and thy labours be in the house of a stranger;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
And thou mourn at the last, when thy flesh and thy body are consumed,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
And say, How have I hated instruction, and my heart despised reproof;
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
And have not obeyed the voice of my teachers, nor inclined my ear to them that instructed me!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
I was almost in all evil in the midst of the congregation and assembly.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink waters out of thy own cistern, and running waters out of thy own well.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Let thy fountains be dispersed abroad, and rivers of waters in the streets.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Let them be only thy own, and not for strangers with thee.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Let thy fountain be blessed: and rejoice with the wife of thy youth.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Let her be as the loving hind and pleasant roe; let her breasts satisfy thee at all times; and be thou ravished always with her love.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
And why wilt thou, my son, be ravished with an adulteress, and embrace the bosom of a stranger?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
For the ways of man are before the eyes of the LORD, and he pondereth all his goings.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
His own iniquities shall take the wicked himself, and he shall be held with the cords of his sins.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
He shall die without instruction; and in the greatness of his folly he shall go astray.