Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
My son, to my wisdom, attend, and, to mine understanding, incline thou thine ear:
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
That thou mayest preserve discretion, —and, as for knowledge, that thy lips may guard it.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
For, with sweet droppings, drip the lips of her that is a stranger, and, smoother than oil, is her mouth;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
But, the latter end of her, is bitter as wormwood, sharp, as a two-edged sword!
Her feet, are going down to death, —on hades, will her steps take firm hold. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Lest, the path of life, she should ponder, her tracks have wandered she knoweth not [whither].
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Now, therefore, ye sons, hearken unto me, and do not turn away from the sayings of my mouth.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Keep far from her thy way, and do not go near the opening of her house:
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Lest thou give, to other men, thy vigour, and thy years, to him that is cruel:
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Lest strange men, be well fed, by thy strength, and, thy toils, be in the house of the alien.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
So shalt thou grieve in thy latter end, in the failing of thy flesh and of thy healthy condition;
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
And thou shalt say—How I hated correction! and, reproof, my heart disdained;
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Neither hearkened I to the voice of my teachers, nor, to my instructors, inclined I mine ear:
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Soon was I in all evil, in the midst of convocation and assembly.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink thou water out of thine own cistern, and flowing streams out of the midst of thine own well.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Let not thy fountains, flow over, abroad, in the streets, dividings of waters:
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Let them be for thyself, alone, and not for strangers with thee.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Let thy well-spring be blessed, —and get thy joy from the wife of thy youth: —
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
A loving hind! a graceful doe! let, her bosom, content thee at all times, and, in her love, mayst thou stray evermore.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Wherefore, then, shouldst thou stray, my son, with a strange woman? or embrace the bosom of a woman unknown?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
For, before the eyes of Yahweh, are the ways of a man, —and, all his tracks, doth he consider:
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
His own iniquities, shall entrap him with the lawless, and, by the cords of his own sin, shall he be seized.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
He, shall die, for lack of discipline, and, by the abounding of his perversity, shall he be lost.
