Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
My son, attend to my wisdom. And bow thine ear to my understanding;
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
That thou mayest keep discretion, And that thy lips may preserve knowledge!
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Truly, the lips of a strange woman drop honey, And her mouth is smoother than oil;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
But her end is bitter as wormwood, Sharp as a two-edged sword.
Her feet go down to death; Her steps lay hold of the under-world. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
That she may not ponder the way of life, Her paths waver when she heedeth it not.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Hear me now, therefore, O children! And turn not away from the words of my mouth!
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Remove thy way far from her. And come not nigh the door of her house:
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Lest thou give thy bloom to others, And thy years to a cruel one;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Lest strangers be filled with thy wealth, And thine earnings be in the house of an alien;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
And lest thou mourn in thy latter end. When thy flesh and thy body are consumed,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
And say, “How have I hated instruction! And how hath my heart despised reproof!
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
I have not obeyed the voice of my teachers, Nor inclined mine ear to my instructors;
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
I have well-nigh fallen into utter misery; In the midst of the congregation and the assembly.”
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink water out of thine own cistern. And running water out of thine own well:
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
So shall thy fountains overflow in the streets, In the wide streets, as streams of water;
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
They shall belong to thee alone, And not to strangers with thee;
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
And thy fountain shall be blessed, Yea, thou shalt have joy in the wife of thy youth.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
A lovely hind, a graceful doe, Her breasts shall satisfy thee at all times, And thou shalt be always ravished with her love.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Why, then, my son, wilt thou be ravished with a wanton, And embrace the bosom of a stranger?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
For the ways of man are before the eyes of the LORD, And he weigheth well all his paths.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
His own iniquities shall ensnare the wicked; Yea, he shall be held fast by the cords of his own sins.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
He shall die for want of instruction; Yea, through the greatness of his folly he shall stagger.
