Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
My son, attend to my wisdom, and incline thy ear to my prudence.
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
That thou mayst keep thoughts, and thy lips may preserve instruction. Mind not the deceit of a woman.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
For the lips of a harlot are like a honeycomb dropping, and her throat is smoother than oil.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
But her end is bitter as wormwood, and sharp as a two-edged sword.
Her feet go down into death, and her steps go in as far as hell. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
They walk not by the path of life, her steps are wandering, and unaccountable.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Now therefore, my son, hear me, and depart not from the words of my mouth.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Remove thy way far from her, and come not nigh the doors of her house.
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Give not thy honour to strangers, and thy years to the cruel.
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Lest strangers be filled with thy strength, and thy labours be in another man’s house,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
And thou mourn it the last, when thou shalt have spent thy flesh and thy body, and say:
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Why have I hated instruction, and my heart consented not to reproof,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
And have not heard the voice of them that taught me, and have not inclined my ear to masters?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
I have almost been in all evil, in the midst of the church and of the congregation.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink water out of thy own cistern, and the streams of thy own well:
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Let thy fountains be conveyed abroad, and in the streets divide thy waters.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Keep them to thyself alone, neither let strangers be partakers with thee.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Let thy vein be blessed, and rejoice with the wife of thy youth:
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Let her be thy dearest hind, and most agreeable fawn: let her breasts inebriate thee at all times; he thou delighted continually with her love.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Why art thou seduced, my son, by a strange woman, and art cherished in the bosom of another?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
The Lord beholdeth the ways of man, and considereth all his steps.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
His own iniquities catch the wicked, and he is fast bound with the ropes of his own sins.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
He shall die, because he hath not received instruction, and in the multitude of his folly he shall be deceived.
