Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Mijn zoon, schenk uw aandacht aan mijn wijsheid, Neig uw oor tot mijn inzicht;
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Dat overleg en ervaring u mogen behoeden, En u bewaren voor de lippen van een vreemde vrouw.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Want al druipen de lippen der vreemde van honing, En is haar gehemelte gladder dan olie,
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Ten slotte is zij bitter als alsem, En scherp als een tweesnijdend zwaard.
Haar voeten dalen af naar de dood, Tot de onderwereld leiden haar schreden; (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Ze bakent de weg des levens niet af, Maar haar paden kronkelen ongemerkt!
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Welnu dan kinderen, luistert naar mij, Keert u niet af van mijn woorden.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Houd uw weg verre van haar, Nader niet tot de deur van haar huis:
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Anders moet ge aan anderen uw frisheid afstaan, Uw jaren offeren aan een ongenadig mens
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Verrijken zich vreemden met uw vermogen, En komt uw zuurverdiend loon in het huis van een ander.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Dan slaat ge ten slotte aan ‘t jammeren, En moet ge, als heel uw lichaam op is, bekennen:
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Hoe heb ik toch de tucht kunnen haten, En de vermaning in de wind kunnen slaan?
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Waarom heb ik niet geluisterd naar hen, die mij onderwezen, Geen aandacht geschonken aan hen, die mij leerden?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Nu hebben mij haast alle rampen getroffen Midden in de kring van mijn volk!
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink water uit uw eigen bron, Een koele dronk uit uw eigen put
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Zoudt ge úw wellen over de rand laten stromen, Uw watergolven over de straten?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Néén, u alleen behoren zij toe, Niet aan vreemden nevens u.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Houd dus uw bron voor u zelf, En geniet van de vrouw uwer jeugd:
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Die aanminnige hinde, Die bevallige gems; Haar borsten mogen u ten allen tijde bevredigen. Aan haar liefde moogt ge u voortdurend bedwelmen.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Waarom, mijn zoon, zoudt ge u aan een vreemde te buiten gaan, De boezem strelen van een onbekende?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Voor de ogen van Jahweh liggen de wegen van iedereen open, Hij let op de paden van allen:
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
De boze wordt in zijn eigen wandaden verstrikt, In de banden van zijn zonden gevangen;
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Zijn losbandigheid brengt hem om het leven, Door zijn vele dwaasheden komt hij om.
