Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Mærk dig, min Søn, min Visdom, bøj til min Indsigt dit Øre,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
at Kløgt må våge øver dig, Læbernes kundskab vare på dig.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Thi af Honning drypper den fremmedes Læber, glattere end Olie er hendes Gane;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
men til sidst er hun besk som Malurt, hvas som tveægget Sværd;
hendes Fødder styrer nedad mod Døden, til Dødsriget stunder hendes Fjed; (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
hun følger ej Livets Vej, hendes Spor er bugtet, hun ved det ikke.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Hør mig da nu, min Søn, vig ikke fra min Munds Ord!
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Lad din Vej være langt fra hende, kom ej hendes Husdør nær,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
at du ikke må give andre din Ære, en grusom Mand dine År.
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
at ikke dit Gods skal mætte fremmede, din Vinding ende i Andenmands Hus,
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
så du gribes af Anger til sidst, når dit Kød og Huld svinder hen,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
og du siger: "Ak, at jeg hadede Tugt, at mit Hjerte lod hånt om Revselse,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
så jeg ikke lød mine Læreres Røst, ej bøjed mit Øre til dem, som lærte mig!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Nær var jeg kommet i alskens Ulykke midt i Forsamling og Menighed!"
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drik Vand af din egen Cisterne og rindende Vand af din Brønd;
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
lad ej dine Kilder flyde på Gaden, ej dine Bække på Torvene!
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Dig skal de tilhøre, dig alene, ingen fremmed ved Siden af dig!
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Velsignet være dit Væld, og glæd dig ved din Ungdoms Hustru,
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
den elskelige Hind, den yndige Gazel; hendes Elskov fryde dig stedse, berus dig altid i hendes Kærlighed!
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Hvi beruser du dig, min Søn, i en fremmed og tager en andens Hustru i Favn?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Thi for HERRENs Øjne er Menneskets Veje, grant følger han alle dets Spor;
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
den gudløse fanges af egen Brøde og holdes fast i Syndens Reb;
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
han dør af Mangel på Tugt, går til ved sin store Dårskab.
