Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Min Søn! giv Agt paa min Visdom; bøj dit Øre til min Indsigt;
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
at du maa gemme kloge Raad, og at dine Læber maa bevare Kundskab.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Thi med Honning dryppe den fremmede Kvindes Læber, og glattere end Olie er hendes Gane.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Men paa det sidste er hun besk som Malurt, hvas som et tveægget Sværd.
Hendes Fødder gaa nedad til Døden, hendes Skridt stunde imod Dødsriget. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
For at hun ikke skal tænke over Livets Sti, ere hendes Veje ustadige, uden at hun ved det.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Saa hører mig nu, I Børn! og viger ikke fra min Munds Ord.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Lad din Vej være langt fra hende, og nærm dig ikke Døren til hendes Hus,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
at du ikke skal give andre din Ære og en grusom Herre dine Aar;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
at fremmede ikke skulle mættes af din Formue, og alt, hvad du har arbejdet for, komme i anden Mands Hus;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
saa at du skal hyle; paa det sidste, naar dit Kød og dit Huld tæres hen,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
og sige: Hvorledes har jeg dog kunnet hade Undervisning og mit Hjerte kunnet foragte Revselse?
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
saa at jeg ikke hørte paa mine Læbers Røst, ej heller bøjede mit Øre til dem, som underviste mig.
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Nær var jeg kommen i al Ulykke midt i Forsamlingen og Menigheden.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drik Vand af din egen Brønd og frisk Vand af din egen Kilde!
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Skulde vel dine Kilder flyde udenfor, dine Vandbække ud paa Gaderne?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Lad dem høre dig til, dig alene, og ikke de fremmede tillige med dig.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Din Kilde være velsignet, og glæd dig ved din Ungdoms Hustru,
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
en elskelig Hind og en yndig Stenged; hendes Barm beruse dig stedse, i hendes Kærlighed sværme du alle Tider.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Hvorfor vil du, min Søn! sværme for en fremmed Kvinde og favne en anden Kvindes Barm?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Thi en Mands Veje ere for Herrens Øjne, og han vejer alle hans Skridt.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Den ugudeliges Misgerninger skulle gribe ham selv, og han skal holdes fast i sin Synds Snorer.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Han skal dø, fordi han ikke vilde lade sig undervise, og han skal tumle om for sin Daarligheds Skyld.
