Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Synu můj, pozoruj moudrosti mé, k opatrnosti mé nakloň ucha svého,
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Abys ostříhal prozřetelnosti, a rtové tvoji šetřili umění.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Nebo rtové cizí ženy strdí tekou, a měkčejší nad olej ústa její.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Poslední pak věci její hořké jsou jako pelyněk, ostré jako meč na obě straně ostrý.
Nohy její sstupují k smrti, krokové její hrob uchvacují. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Stezku života snad bys zvážiti chtěl? Vrtkéť jsou cesty její, neseznáš.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Protož, synové, poslechněte mne, a neodstupujte od řečí úst mých.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Vzdal od ní cestu svou, a nepřibližuj se ke dveřím domu jejího,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Abys snad nedal jiným slávy své, a let svých ukrutnému,
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Aby se nenasytili cizí úsilím tvým, a práce tvá nezůstala v domě cizím.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
I řval bys naposledy, když bys zhubil tělo své a čerstvost svou,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
A řekl bys: Jak jsem nenáviděl cvičení, a domlouváním pohrdalo srdce mé,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
A neposlouchal jsem hlasu vyučujících mne, a k učitelům svým nenaklonil jsem ucha svého!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
O málo, že jsem nevlezl ve všecko zlé u prostřed shromáždění a zástupu.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Pí vodu z čisterny své, a prameny z prostředku vrchoviště svého.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Nechť se rozlévají studnice tvé ven, a potůčkové vod na ulice.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Měj je sám sobě, a ne cizí s tebou.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Budiž požehnaný pramen tvůj, a vesel se z manželky mladosti své.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Laně milostné a srny utěšené; prsy její ať tě opojují všelikého času, v milování jejím kochej se ustavičně.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Nebo proč bys se kochal, synu můj, v cizí, a objímal život postranní,
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Poněvadž před očima Hospodinovýma jsou cesty člověka, a on všecky stezky jeho váží?
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Nepravosti vlastní jímají bezbožníka takového, a v provazích hříchu svého uvázne.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Takovýť umře, proto že nepřijímal cvičení, a ve množství bláznovství svého blouditi bude.
