Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Sine moj, čuj moju mudrost, prigni uho mojoj razboritosti
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
da sačuvaš oprez, da ti usne zadrže znanje.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Jer s usana žene preljubnice kaplje med i nepce joj je glađe od ulja,
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
ali je ona naposljetku gorka kao pelin, oštra kao dvosjekli mač.
Njene noge silaze k smrti, a koraci vode u Podzemlje. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Ona ne pazi na put života, ne mari što su joj staze kolebljive.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Zato me sada poslušaj, sine, i ne odstupaj od riječi mojih usta.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Neka je put tvoj daleko od nje i ne približuj se vratima njezine kuće,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
da drugima ne bi dao svoju slavu i okrutnima svoje godine;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
da se ne bi tuđinci nasitili tvoga dobra i da tvoja zaslužba ne ode u tuđu kuću;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
da ne ridaš na koncu kad ti nestane tijela i puti
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
i da ne kažeš: “Oh, kako sam mrzio pouku i kako mi je srce preziralo ukor!
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
I ne slušah glasa svojih učitelja, niti priklonih uho onima što me poučavahu.
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
I umalo ne zapadoh u svako zlo, usred zbora i zajednice!”
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Pij vodu iz svoje nakapnice i onu što teče iz tvoga studenca.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Moraju li se tvoji izvori razlijevati i tvoji potoci teći ulicama?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Nego neka oni budu samo tvoji, a ne i tuđinaca koji su uza te.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Neka je blagoslovljen izvor tvoj i raduj se sa ženom svoje mladosti:
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
neka ti je kao mila košuta i ljupka gazela, neka te grudi njene opajaju u svako doba, njezina ljubav zatravljuje bez prestanka!
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
TÓa zašto bi se, sine moj, zanosio preljubnicom i grlio tuđinki njedra?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Jer pred Jahvinim su očima čovjekovi putovi i on motri sve njegove staze.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Opakoga će uhvatiti njegova zloća i sapet će ga užad njegovih grijeha.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Umrijet će jer nema pouke, propast će zbog svoje goleme gluposti.
