Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Сине мой, внимавай в мъдростта ми. Приклони ухото си към разума ми
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
За да опазиш разсъдливост, И устните ти да пазят знание.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Защото от устните на чуждата жена капе мед. И устата й са по-меки от дървено масло;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Но сетнините й са горчиви като пелин, Остри като изострен от двете страни меч.
Нозете й слизат в смърт, Стъпките й стигат до ада, (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Тъй че тя никога не намира пътя на живота; Нейните пътеки са непостоянни, и тя не знае на къде водят.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Прочее, чада, слушайте мене, И не отстъпвайте от думите на устата ми.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Отдалечи пътя си от нея. И не се приближавай до вратата на къщата й,
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Да не би да дадеш жизнеността си на други. И годините си на немилостивите;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Да не би да се наситят чужди от имота ти, И трудовете ти да отидат в чужд дом;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
А ти да охкаш в сетнините си, Когато месата ти и тялото ти се изнурят,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
И да казваш: Как можах да намразя поуката, И сърцето ми да презре изобличението,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
И аз да не послушам гласа на учителите си, Нито да приклоня ухото си към наставниците си;
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Малко остана да изпадна във всяко зло Всред събранието и множеството.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Пий вода от своята си щерна, И оная, която извира от твоя кладенец
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Вън ли да се изливат изворите ти, И водни потоци по улиците?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Нека бъдат само на тебе, А не на чужди заедно с тебе.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Да бъде благословен твоят извор, И весели се с жената на младостта си.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Тя да ти бъде като любезна кошута и мила сърна: Нейните гърди да те задоволяват във всяко време; И възхищавай се винаги от нейната любов
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Понеже, сине мой, защо да се възхищаваш от чужда жена, И да прегръщаш обятията на чужда жена?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Защото пътищата на човека се пред очите на Господа, И Той внимателно измерва всичките му пътеки.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Нечестивият ще бъде хванат от собствените си беззакония, И с въжетата на своя грях ще бъде държан.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Той ще умре от своето отказване от поука; И от голямото си безумие ще се заблуди.
