Proverbe 27
1 Nu te făli cu ziua de mâine, fiindcă nu știi ce poate aduce o zi.
Ne glorieris in crastinum, ignorans quid superventura pariat dies.
2 Altul să te laude și nu gura ta; un străin și nu buzele tale.
Laudet te alienus, et non os tuum: extraneus, et non labia tua.
3 O piatră este grea și nisipul este greu, dar furia nebunului este mai grea decât amândouă.
Grave est saxum, et onerosa arena: sed ira stulti utroque gravior.
4 Furia este crudă și mânia cumplită, dar cine este în stare să stea în picioare în fața invidiei?
Ira non habet misericordiam, nec erumpens furor: et impetum concitati ferre quis poterit?
5 Mustrarea pe față este mai bună decât iubirea tainică.
Melior est manifesta correptio, quam amor absconditus.
6 Credincioase sunt rănile unui prieten, dar sărutările unui dușman sunt înșelătoare.
Meliora sunt vulnera diligentis, quam fraudulenta oscula odientis.
7 Sufletul sătul se scârbește de un fagure, dar pentru sufletul flămând fiecare lucru amar este dulce.
Anima saturata calcabit favum: et anima esuriens etiam amarum pro dulci sumet.
8 Precum o pasăre ce rătăcește de la cuibul ei, așa este un om ce rătăcește de la locul lui.
Sicut avis transmigrans de nido suo, sic vir qui derelinquit locum suum.
9 Untdelemnul și parfumul bucură inima; așa face dulceața prietenului unui om prin sfat inimos.
Unguento et variis odoribus delectatur cor: et bonis amici consiliis anima dulcoratur.
10 Nu părăsi pe prietenul tău și nici pe prietenul tatălui tău; nici nu intra în casa fratelui tău în ziua nenorocirii tale; fiindcă mai bun este un vecin aproape, decât un frate îndepărtat.
Amicum tuum, et amicum patris tui ne dimiseris: et domum fratris tui ne ingrediaris in die afflictionis tuæ. Melior est vicinus iuxta, quam frater procul.
11 Fiul meu, fii înțelept și înveselește-mi inima, ca să răspund celui ce mă ocărăște.
Stude sapientiæ fili mi, et lætifica cor meum, ut possis exprobranti respondere sermonem.
12 Un om chibzuit prevede răul și se ascunde, dar simplii merg înainte și sunt pedepsiți.
Astutus videns malum, absconditus est: parvuli transeuntes sustinuerunt dispendia.
13 Ia-i haina celui care este garant pentru un străin; și ia o garanție de la el pentru o femeie străină.
Tolle vestimentum eius, qui spopondit pro extraneo: et pro alienis, aufer ei pignus.
14 Cel ce binecuvântează pe prietenul său cu voce tare, sculându-se devreme de dimineață, aceasta i se va considera un blestem.
Qui benedicit proximo suo voce grandi, de nocte consurgens maledicenti similis erit.
15 O picurare neîncetată într-o zi foarte ploioasă și o femeie certăreață sunt la fel.
Tecta perstillantia in die frigoris, et litigiosa mulier comparantur:
16 Oricine o ascunde, ascunde vântul și untdelemnul din mâna lui dreaptă, care se trădează.
qui retinet eam, quasi qui ventum teneat, et oleum dexteræ suæ vocabit.
17 Fier ascute fier; tot așa un om ascute înfățișarea prietenului său.
Ferrum ferro exacuitur, et homo exacuit faciem amici sui.
18 Oricine ține smochinul va mânca din rodul lui; tot așa cel ce îngrijește pe stăpânul său va fi onorat.
Qui servat ficum, comedet fructus eius: et qui custos est domini sui, glorificabitur.
19 Precum în apă, fața răspunde feței, tot așa inima omului răspunde omului.
Quomodo in aquis resplendent vultus prospicientium, sic corda hominum manifesta sunt prudentibus.
20 Iadul și nimicirea nu sunt pline niciodată; tot așa, ochii omului nu sunt săturați niciodată. (Sheol h7585)
Infernus et perditio numquam implentur: similiter et oculi hominum insatiabiles: (Sheol h7585)
21 Precum creuzetul pentru argint și cuptorul pentru aur, așa este un om, laudei sale.
Quomodo probatur in conflatorio argentum, et in fornace aurum: sic probatur homo ore laudantis. Cor iniqui inquirit mala, cor autem rectum inquirit scientiam.
22 Chiar dacă ai pisa un nebun în piuă printre grăunțe cu un pisălog, totuși nechibzuința lui nu se va depărta de el.
Si contuderis stultum in pila quasi ptisanas feriente desuper pilo, non auferetur ab eo stultitia eius.
23 Fii atent ca să cunoști starea turmelor tale și privește bine cirezile tale.
Diligenter agnosce vultum pecoris tui, tuosque greges considera:
24 Deoarece bogățiile nu sunt pentru totdeauna; și coroana durează din generație în generație?
Non enim habebis iugiter potestatem: sed corona tribuetur in generationem et generationem.
25 Fânul se arată și iarba nouă apare și ierburile munților sunt strânse.
Aperta sunt prata, et apparuerunt herbæ virentes, et collecta sunt fœna de montibus.
26 Mieii sunt pentru îmbrăcămintea ta și caprele sunt prețul câmpului.
Agni ad vestimentum tuum: et hœdi, ad agri pretium.
27 Și vei avea destul lapte de capră pentru mâncarea ta, pentru mâncarea casei tale și pentru întreținerea servitoarelor tale.
Sufficiat tibi lac caprarum in cibos tuos, et in necessaria domus tuæ: et ad victum ancillis tuis.
