Proverbe 26
1 Ca zăpada vara și ploaia la seceriș, așa și onoarea nu este potrivită pentru un prost.
Jako sníh v létě, a jako déšť ve žni, tak nepřipadá na blázna čest.
2 Cum rătăcește pasărea, cum zboară rândunica, tot așa nu va veni blestemul neîntemeiat.
Jako vrabec přenáší se, a vlaštovice létá, tak zlořečení bez příčiny nedojde.
3 Un bici pentru cal, un frâu pentru măgar și o nuia pentru spatele prostului.
Bič na koně, uzda na osla, a kyj na hřbet blázna.
4 Nu răspunde unui prost conform nechibzuinței lui, ca nu cumva și tu să fii asemenea lui.
Neodpovídej bláznu podlé bláznovství jeho, abys i ty jemu nebyl podobný.
5 Răspunde unui prost conform nechibzuinței lui, ca nu cumva să fie înțelept în îngâmfarea lui.
Odpověz bláznu podlé bláznovství jeho, aby sám u sebe nebyl moudrý.
6 Cel ce trimite un mesaj prin mâna unui prost, retează picioarele și bea pagubă.
Jako by nohy osekal, bezpráví se dopouští ten, kdož svěřuje poselství bláznu.
7 Picioarele șchiopului nu sunt egale; așa este o parabolă în gura proștilor.
Jakož nejednostejní jsou hnátové kulhavého, tak řeč v ústech bláznů.
8 Precum cel ce pune o piatră în praștie, așa este cel ce dă onoare unui prost.
Jako vložiti kámen do praku, tak jest, když kdo ctí blázna.
9 Precum un spin străpunge mâna bețivului, așa este o parabolă în gura proștilor.
Trn, kterýž se dostává do rukou opilého, jest přísloví v ústech bláznů.
10 Dumnezeul cel mare care a făcut toate lucrurile răsplătește deopotrivă prostului și răsplătește călcătorilor de lege.
Veliký pán stvořil všecko, a dává odplatu bláznu, i odměnu přestupníkům.
11 Cum se întoarce un câine la vărsătura lui, așa se întoarce un prost la nechibzuința lui.
Jakož pes navracuje se k vývratku svému, tak blázen opětuje bláznovství své.
12 Vezi un om înțelept în îngâmfarea lui? Este mai multă speranță pentru un prost decât pentru el.
Spatřil-li bys člověka, an jest moudrý sám u sebe, naděje o bláznu lepší jest než o takovém.
13 Leneșul spune: Este un leu pe cale; un leu este pe străzi.
Říká lenoch: Lev lítý jest na cestě, lev jest v ulici.
14 Cum se răsucește ușa pe balamalele ei, tot așa și leneșul pe patul său.
Dvéře se obracejí na stežejích svých, a lenoch na lůži svém.
15 Leneșul își ascunde mâna în sân; îl mâhnește să o mai ducă din nou la gură.
Schovává lenivý ruku svou za ňadra; těžko mu vztáhnouti ji k ústům svým.
16 Leneșul este mai înțelept în îngâmfarea lui decât șapte bărbați care pot întoarce un motiv.
Moudřejší jest lenivý u sebe sám, nežli sedm odpovídajících s soudem.
17 Cel ce trece alăturea și se amestecă în cearta care nu îi aparține, este ca unul care apucă un câine de urechi.
Psa za uši lapá, kdož odcházeje, hněvá se ne v své při.
18 Precum un nebun care aruncă tăciuni, săgeți și moarte,
Jako nesmyslný vypouští jiskry a šípy smrtelné,
19 Așa este cel ce înșală pe aproapele său și spune: Nu glumesc doar?
Tak jest každý, kdož oklamává bližního, a říká: Zdaž jsem nežertoval?
20 Unde nu este lemn, focul se stinge; tot așa, unde nu este bârfitor, cearta încetează.
Když není drev, hasne oheň; tak když nebude klevetníka, utichne svár.
21 Precum cărbuni [sunt] pentru cărbuni aprinși și lemn pentru foc, așa este un bărbat certăreț pentru aprinderea certei.
Uhel mrtvý k roznícení, a drva k ohni, tak člověk svárlivý k roznícení svady.
22 Cuvintele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
Slova utrhače jako ubitých, ale však sstupují do vnitřností života.
23 Buze arzătoare și o inimă stricată sunt ca un ciob acoperit cu zgura argintului.
Stříbrná trůska roztažená po střepě jsou rtové protivní a srdce zlé.
24 Cel ce urăște se preface cu buzele sale și strânge înșelăciune înăuntrul său;
Rty svými za jiného se staví ten, jenž nenávidí, ale u vnitřnosti své skládá lest.
25 Când vorbește amabil, să nu îl crezi, fiindcă sunt șapte urâciuni în inima lui.
Když se ochotný ukáže řečí svou, nevěř mu; nebo sedmera ohavnost jest v srdci jeho.
26 Cel a cărui ură este acoperită prin înșelătorie, stricăciunea lui va fi arătată înaintea întregii adunări.
Přikrývána bývá nenávist chytře, ale zlost její zjevena bývá v shromáždění.
27 Oricine sapă o groapă va cădea în ea; și cel ce rostogolește o piatră, aceasta se va întoarce asupra lui.
Kdo jámu kopá, do ní upadá, a kdo valí kámen, na něj se obrací.
28 O limbă mincinoasă urăște pe cei nenorociți prin ea, și o gură lingușitoare lucrează ruină.
Člověk jazyka ošemetného v nenávisti má ponížené, a ústy úlisnými způsobuje pád.
