Proverbe 25

1 Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.

2 Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraților este să cerceteze un lucru.

3 Cerul pentru înălțime, pământul pentru adâncime și inima împăraților este de nepătruns.

4 Îndepărtează zgura de pe argint și argintarului îi va ieși un vas.

5 Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului și tronul lui va fi întemeiat în dreptate.

6 Nu te semeți în prezența împăratului și nu sta în picioare în locul celor mari;

7 Fiindcă mai bine este să ți se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezența prințului pe care ochii tăi l-au văzut.

8 Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu știi ce să faci, când aproapele tău te face de rușine.

9 Dezbate cauza ta cu aproapele tău și nu dezvălui o taină altuia,

10 Ca nu cumva să te facă de rușine cel ce îl aude și dezonoarea ta să nu o poți înlătura.

11 Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.

12 Ca un cercel de aur și ca o podoabă de aur pur, așa este un mustrător înțelept asupra urechii ascultătoare.

13 Ca răceala zăpezii în timpul secerișului, așa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcorește sufletul stăpânilor lui.

14 Oricine se fălește cu un dar fals este ca norii și vântul fără ploaie.

15 Prin îndelungă răbdare este un prinț convins și o limbă blândă zdrobește osul.

16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îți fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta și să o vomiți.

17 Retrage-ți piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.

18 Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros și o sabie și o săgeată ascuțită.

19 Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.

20 Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.

21 Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;

22 Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinși pe capul lui și DOMNUL te va răsplăti.

23 Vântul de nord alungă ploaia; tot așa [alungă] o înfățișare mânioasă limba calomniatoare.

24 Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.

25 Ca ape reci pentru un suflet însetat, așa este o veste bună dintr-o țară îndepărtată.

26 Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată și ca un izvor spurcat.

27 Nu este bine să mănânci multă miere; așa și pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.

28 Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.