Proverbe 25
1 Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.
Hae quoque parabolae Salomonis, quas transtulerunt viri Ezechiae regis Iuda.
2 Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraților este să cerceteze un lucru.
Gloria Dei est celare verbum, et gloria regum investigare sermonem.
3 Cerul pentru înălțime, pământul pentru adâncime și inima împăraților este de nepătruns.
Caelum sursum, et terra deorsum, et cor regum inscrutabile.
4 Îndepărtează zgura de pe argint și argintarului îi va ieși un vas.
Aufer rubiginem de argento, et egredietur vas purissimum:
5 Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului și tronul lui va fi întemeiat în dreptate.
Aufer impietatem de vultu regis, et firmabitur iustitia thronus eius.
6 Nu te semeți în prezența împăratului și nu sta în picioare în locul celor mari;
Ne gloriosus appareas coram rege, et in loco magnorum ne steteris.
7 Fiindcă mai bine este să ți se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezența prințului pe care ochii tăi l-au văzut.
Melius est enim ut dicatur tibi: Ascende huc; quam ut humilieris coram principe.
8 Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu știi ce să faci, când aproapele tău te face de rușine.
Quae viderunt oculi tui, ne proferas in iurgio cito: ne postea emendare non possis, cum dehonestaveris amicum tuum.
9 Dezbate cauza ta cu aproapele tău și nu dezvălui o taină altuia,
Causam tuam tracta cum amico tuo, et secretum extraneo ne reveles:
10 Ca nu cumva să te facă de rușine cel ce îl aude și dezonoarea ta să nu o poți înlătura.
ne forte insultet tibi cum audierit, et exprobrare non cesset. Gratia et amicitia liberant: quas tibi serva, ne exprobrabilis fias.
11 Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.
Mala aurea in lectis argenteis, qui loquitur verbum in tempore suo.
12 Ca un cercel de aur și ca o podoabă de aur pur, așa este un mustrător înțelept asupra urechii ascultătoare.
Inauris aurea, et margaritum fulgens, qui arguit sapientem, et aurem obedientem.
13 Ca răceala zăpezii în timpul secerișului, așa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcorește sufletul stăpânilor lui.
Sicut frigus nivis in die messis, ita legatus fidelis ei, qui misit eum, animam ipsius requiescere facit.
14 Oricine se fălește cu un dar fals este ca norii și vântul fără ploaie.
Nubes, et ventus, et pluviae non sequentes, vir gloriosus, et promissa non complens.
15 Prin îndelungă răbdare este un prinț convins și o limbă blândă zdrobește osul.
Patientia lenietur princeps, et lingua mollis confringet duritiam.
16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îți fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta și să o vomiți.
Mel invenisti, comede quod sufficit tibi, ne forte satiatus evomas illud.
17 Retrage-ți piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
Subtrahe pedem tuum de domo proximi tui, nequando satiatus oderit te.
18 Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros și o sabie și o săgeată ascuțită.
Iaculum, et gladius, et sagitta acuta, homo qui loquitur contra proximum suum falsum testimonium.
19 Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.
Dens putridus, et pes lassus, qui sperat super infideli in die angustiae,
20 Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
et amittit pallium in die frigoris. Acetum in nitro, qui cantat carmina cordi pessimo. Sicut tinea vestimento, et vermis ligno: ita tristitia viri nocet cordi.
21 Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
Si esurierit inimicus tuus, ciba illum: si sitierit, da ei aquam bibere:
22 Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinși pe capul lui și DOMNUL te va răsplăti.
prunas enim congregabis super caput eius, et Dominus reddet tibi.
23 Vântul de nord alungă ploaia; tot așa [alungă] o înfățișare mânioasă limba calomniatoare.
Ventus aquilo dissipat pluvias, et facies tristis linguam detrahentem.
24 Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.
25 Ca ape reci pentru un suflet însetat, așa este o veste bună dintr-o țară îndepărtată.
Aqua frigida animae sitienti, et nuncius bonus de terra longinqua.
26 Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată și ca un izvor spurcat.
Fons turbatus pede, et vena corrupta, iustus cadens coram impio.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; așa și pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.
Sicut qui mel multum comedit, non est ei bonum: sic qui scrutator est maiestatis, opprimetur a gloria.
28 Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.
Sicut urbs patens et absque murorum ambitu, ita vir, qui non potest in loquendo cohibere spiritum suum.
