Proverbe 25
1 Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.
These are also parables of Solomon, which the men of Ezechias king of Juda copied out.
2 Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraților este să cerceteze un lucru.
It is the glory of God to conceal the word, and the glory of kings to search out the speech.
3 Cerul pentru înălțime, pământul pentru adâncime și inima împăraților este de nepătruns.
The heaven above, and the earth beneath, and the heart of kings is unsearchable.
4 Îndepărtează zgura de pe argint și argintarului îi va ieși un vas.
Take away the rust from silver, and there shall come forth a most pure vessel:
5 Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului și tronul lui va fi întemeiat în dreptate.
Take away wickedness from the face of the king, and his throne shall be established with justice.
6 Nu te semeți în prezența împăratului și nu sta în picioare în locul celor mari;
Appear not glorious before the king, and stand not in the place of great men.
7 Fiindcă mai bine este să ți se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezența prințului pe care ochii tăi l-au văzut.
For it is better that it should be said to thee: Come up hither; than that thou shouldst be humbled before the prince.
8 Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu știi ce să faci, când aproapele tău te face de rușine.
The things which thy eyes have seen, utter not hastily in a quarrel: lest afterward thou mayst not be able to make amends, when thou hast dishonoured thy friend.
9 Dezbate cauza ta cu aproapele tău și nu dezvălui o taină altuia,
Treat thy cause with thy friend, and discover not the secret to a stranger:
10 Ca nu cumva să te facă de rușine cel ce îl aude și dezonoarea ta să nu o poți înlătura.
Lest he insult over thee, when he hath heard it, and cease not to upbraid thee. Grace and friendship deliver a man: keep these for thyself, lest thou fall under reproach.
11 Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.
To speak a word in due time, is like apples of gold on beds of silver.
12 Ca un cercel de aur și ca o podoabă de aur pur, așa este un mustrător înțelept asupra urechii ascultătoare.
As an earring of gold and a bright pearl, so is he that reproveth the wise, and the obedient ear.
13 Ca răceala zăpezii în timpul secerișului, așa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcorește sufletul stăpânilor lui.
As the cold of snow in the time of harvest, so is a faithful messenger to him that sent him, for he refresheth his soul.
14 Oricine se fălește cu un dar fals este ca norii și vântul fără ploaie.
As clouds, and wind, when no rain followeth, so is the man that boasteth, and doth not fulfill his promises.
15 Prin îndelungă răbdare este un prinț convins și o limbă blândă zdrobește osul.
By patience a prince shall be appeased, and a soft tongue shall break hardness.
16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îți fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta și să o vomiți.
Thou hast found honey, eat what is sufficient for thee, lest being glutted therewith thou vomit it up.
17 Retrage-ți piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
Withdraw thy foot from the house of thy neighbour, lest having his fill he hate thee.
18 Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros și o sabie și o săgeată ascuțită.
A man that beareth false witness against his neighbour, is like a dart and a sword and a sharp arrow.
19 Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.
To trust to an unfaithful man in the time of trouble, is like a rotten tooth, and weary foot,
20 Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
And one that looseth his garment in cold weather. As vinegar upon nitre, so is he that singeth songs to a very evil heart. As a moth doth by a garment, and a worm by the wood: so the sadness of a man consumeth the heart.
21 Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
If thy enemy be hungry, give him to eat: if he thirst, give him water to drink:
22 Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinși pe capul lui și DOMNUL te va răsplăti.
For thou shalt heap hot coals upon his head, and the Lord will reward thee.
23 Vântul de nord alungă ploaia; tot așa [alungă] o înfățișare mânioasă limba calomniatoare.
The north wind driveth away rain, as doth a sad countenance a backbiting tongue.
24 Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.
It is better to sit in a corner of the housetop, than with a brawling woman, and in a common house.
25 Ca ape reci pentru un suflet însetat, așa este o veste bună dintr-o țară îndepărtată.
As cold water to a thirsty soul, so is good tidings from a far country.
26 Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată și ca un izvor spurcat.
A just man falling down before the wicked, is as a fountain troubled with the foot, and a corrupted spring.
27 Nu este bine să mănânci multă miere; așa și pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.
As it is not good for a man to eat much honey, so he that is a searcher of majesty, shall be overwhelmed by glory.
28 Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.
As a city that lieth open and is not compassed with walls, so is a man that cannot refrain his own spirit in speaking.
