Proverbe 2

1 Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele și vei ascunde poruncile mele în tine,

[Fili mi, si susceperis sermones meos, et mandata mea absconderis penes te:

2 Astfel încât îți apleci urechea la înțelepciune și îți dedici inima înțelegerii,

ut audiat sapientiam auris tua, inclina cor tuum ad cognoscendam prudentiam.

3 Da, dacă strigi după cunoaștere și îți înalți vocea pentru înțelegere,

Si enim sapientiam invocaveris, et inclinaveris cor tuum prudentiæ;

4 Dacă o cauți precum argintul și o cercetezi ca pe tezaure ascunse,

si quæsieris eam quasi pecuniam, et sicut thesauros effoderis illam:

5 Atunci vei înțelege teama de DOMNUL și vei găsi cunoașterea lui Dumnezeu.

tunc intelliges timorem Domini, et scientiam Dei invenies,

6 Fiindcă DOMNUL dă înțelepciune; din gura lui vin cunoaștere și înțelegere.

quia Dominus dat sapientiam, et ex ore ejus prudentia et scientia.

7 El strânge înțelepciune sănătoasă pentru cel drept; este un scut celor ce umblă cu integritate.

Custodiet rectorum salutem, et proteget gradientes simpliciter,

8 El păzește cărările judecății și păstrează calea sfinților săi.

servans semitas justitiæ, et vias sanctorum custodiens.

9 Atunci vei înțelege dreptatea și judecata și echitatea, da, fiecare cărare bună.

Tunc intelliges justitiam, et judicium, et æquitatem, et omnem semitam bonam.]

10 Când înțelepciunea intră în inima ta și cunoașterea este plăcută sufletului tău,

[Si intraverit sapientia cor tuum, et scientia animæ tuæ placuerit,

11 Atunci discernerea te va păstra, înțelegerea te va păzi,

consilium custodiet te, et prudentia servabit te:

12 Pentru a te scăpa de calea omului rău, de omul care vorbește lucruri perverse;

ut eruaris a via mala, et ab homine qui perversa loquitur;

13 De cel care lasă cărările integrității pentru a umbla pe căile întunericului;

qui relinquunt iter rectum, et ambulant per vias tenebrosas;

14 Care se bucură să facă răul și se desfată în perversitatea celui stricat;

qui lætantur cum malefecerint, et exsultant in rebus pessimis;

15 Ale căror căi sunt strâmbe și perverși în cărările lor;

quorum viæ perversæ sunt, et infames gressus eorum.

16 Pentru a te elibera de femeia străină, chiar de străina care lingușește prin cuvintele ei;

Ut eruaris a muliere aliena, et ab extranea quæ mollit sermones suos,

17 Care părăsește pe călăuza tinereții ei și uită legământul Dumnezeului ei,

et relinquit ducem pubertatis suæ,

18 Deoarece casa ei se apleacă spre moarte și cărările ei spre cei morți.

et pacti Dei sui oblita est. Inclinata est enim ad mortem domus ejus, et ad inferos semitæ ipsius. (questioned)

19 Niciunul dintre cei ce merg la ea nu se mai întoarce, nici cărările vieții nu apucă.

Omnes qui ingrediuntur ad eam non revertentur, nec apprehendent semitas vitæ.

20 Ca să umbli pe calea celor buni și să ții cărările celor drepți.

Ut ambules in via bona, et calles justorum custodias:

21 Fiindcă toți cei integri vor locui în țară și cei desăvârșiți vor rămâne în ea.

qui enim recti sunt habitabunt in terra, et simplices permanebunt in ea;

22 Dar cei stricați vor fi stârpiți de pe pământ și călcătorii [de lege] vor fi dezrădăcinați din el.

impii vero de terra perdentur, et qui inique agunt auferentur ex ea.]