Proverbe 19
1 Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
Melior est pauper, qui ambulat in simplicitate sua, quam dives torquens labia sua, et insipiens.
2 De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
Ubi non est scientia animæ, non est bonum: et qui festinus est pedibus, offendet.
3 Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
Stultitia hominis supplantat gressus eius: et contra Deum fervet animo suo.
4 Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
Divitiæ addunt amicos plurimos: a paupere autem et hi, quos habuit, separantur.
5 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
Testis falsus non erit impunitus: et qui mendacia loquitur, non effugiet.
6 Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
Multi colunt personam potentis, et amici sunt dona tribuentis.
7 Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
Fratres hominis pauperis oderunt eum: insuper et amici procul recesserunt ab eo. Qui tantum verba sectatur, nihil habebit:
8 Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
qui autem possessor est mentis, diligit animam suam, et custos prudentiæ inveniet bona.
9 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
Falsus testis non erit impunitus: et qui loquitur mendacia, peribit.
10 Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
Non decent stultum deliciæ: nec servum dominari principibus.
11 Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
Doctrina viri per patientiam noscitur: et gloria eius est iniqua prætergredi.
12 Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
Sicut fremitus leonis, ita et regis ira: et sicut ros super herbam, ita et hilaritas eius.
13 Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
Dolor patris, filius stultus: et tecta iugiter perstillantia, litigiosa mulier.
14 Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
Domus, et divitiæ dantur a parentibus: a Domino autem proprie uxor prudens.
15 Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
Pigredo immittit soporem, et anima dissoluta esuriet.
16 Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
Qui custodit mandatum, custodit animam suam: qui autem negligit viam suam, mortificabitur.
17 Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
Fœneratur Domino qui miseretur pauperis: et vicissitudinem suam reddet ei.
18 Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
Erudi filium tuum, ne desperes: ad interfectionem autem eius ne ponas animam tuam.
19 Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
Qui impatiens est, sustinebit damnum: et cum rapuerit, aliud apponet.
20 Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
Audi consilium, et suscipe disciplinam, ut sis sapiens in novissimis tuis.
21 Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
Multæ cogitationes in corde viri: voluntas autem Domini permanebit.
22 Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
Homo indigens misericors est: et melior est pauper quam vir mendax.
23 Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
Timor Domini ad vitam: et in plenitudine commorabitur, absque visitatione pessima.
24 Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
Abscondit piger manum suam sub ascella, nec ad os suum applicat eam.
25 Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
Pestilente flagellato stultus sapientior erit: si autem corripueris sapientem, intelliget disciplinam.
26 Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
Qui affligit patrem, et fugat matrem, ignominiosus est et infelix.
27 Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
Non cesses fili audire doctrinam, nec ignores sermones scientiæ.
28 Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
Testis iniquus deridet iudicium: et os impiorum devorat iniquitatem.
29 Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
Parata sunt derisoribus iudicia: et mallei percutientes stultorum corporibus.
