Proverbe 19
1 Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
Pli bona estas malriĉulo, kiu iras en sia senkulpeco, Ol homo, kiu estas malicbuŝulo kaj malsaĝulo.
2 De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
Vivo sen prudento ne estas bona; Kaj kiu tro rapidas, tiu maltrafas la vojon.
3 Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
Malsaĝeco de homo erarigas lian vojon, Kaj lia koro koleras la Eternulon.
4 Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
Riĉeco donas multon da amikoj; Sed malriĉulo estas forlasata de sia amiko.
5 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
Falsa atestanto ne restos sen puno; Kaj kiu elspiras mensogojn, tiu ne saviĝos.
6 Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
Multaj serĉas favoron de malavarulo; Kaj ĉiu estas amiko de homo, kiu donas donacojn.
7 Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
Ĉiuj fratoj de malriĉulo lin malamas; Tiom pli malproksimiĝas de li liaj amikoj! Li havas esperon pri vortoj, kiuj ne estos plenumitaj.
8 Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
Kiu akiras prudenton, tiu amas sian animon; Kiu gardas saĝon, tiu trovas bonon.
9 Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
Falsa atestanto ne restos sen puno; Kaj kiu elspiras mensogojn, tiu pereos.
10 Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
Al malsaĝulo ne konvenas agrablaĵo; Ankoraŭ malpli konvenas al sklavo regi super princoj.
11 Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
Saĝo de homo faras lin pacienca; Kaj gloro por li estas pardoni pekon.
12 Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
Kiel kriego de leono estas la kolero de reĝo; Kaj lia favoro estas kiel roso sur herbo.
13 Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
Pereo por sia patro estas malsaĝa filo; Kaj malpacema edzino estas kiel konstanta gutado.
14 Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
Domo kaj havo estas heredataj post gepatroj; Sed saĝa edzino estas de la Eternulo.
15 Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
Mallaboremeco enigas en profundan dormon, Kaj animo maldiligenta suferos malsaton.
16 Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
Kiu konservas moralordonon, tiu konservas sian animon; Sed kiu ne atentas Lian vojon, tiu mortos.
17 Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
Kiu kompatas malriĉulon, tiu pruntedonas al la Eternulo, Kaj Tiu redonos al li por lia bonfaro.
18 Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
Punu vian filon, dum ekzistas espero, Sed via koro ne deziru lian pereon.
19 Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
Koleranto devas esti punata; Ĉar se vi lin indulgos, li fariĝos ankoraŭ pli kolerema.
20 Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
Aŭskultu konsilon kaj akceptu admonon, Por ke vi poste estu saĝa.
21 Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
Multaj estas la intencoj en la koro de homo, Sed la decido de la Eternulo restas fortike.
22 Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
Ornamo estas por la homo lia bonfaro; Kaj pli bona estas malriĉulo, ol homo mensogema.
23 Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
Timo antaŭ la Eternulo kondukas al vivo, Al sateco, kaj al evito de malbono.
24 Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
Mallaboremulo metas sian manon en la poton, Kaj eĉ al sia buŝo li ĝin ne relevas.
25 Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
Se vi batos blasfemanton, sensciulo fariĝos atenta; Se oni punas saĝulon, li komprenas la instruon.
26 Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
Kiu ruinigas patron kaj forpelas patrinon, Tiu estas filo hontinda kaj malbeninda.
27 Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
Ĉesu, mia filo, aŭskulti admonon Kaj tamen dekliniĝi de la vortoj de la instruo.
28 Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
Fripona atestanto mokas juĝon; Kaj la buŝo de malvirtuloj englutas maljustaĵon.
29 Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
La blasfemantojn atendas punoj, Kaj batoj la dorson de malsaĝuloj.
