Proverbe 18
1 Prin dorință un om, separându-se, caută și se amestecă cu toată înțelepciunea.
Примхли́вий шукає сваволі, стає проти всього розумного.
2 Un prost nu își găsește plăcerea în înțelegere, ci în descoperirea inimii sale.
Нерозумний не хоче навчатися, а тільки свій ум показати.
3 Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.
З прихо́дом безбожного й га́ньба приходить, а з легкова́женням — сором.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înțelepciunii ca un pârâu revărsat.
Слова́ уст люди́ни — глибока вода, джерело премудрости — бризкотли́вий поті́к.
5 Nu este bine a părtini persoana celui stricat, [nu este bine] a doborî pe cel drept în judecată.
Не добре вважа́ти на обличчя безбожного, щоб праведного повалити на суді.
6 Buzele prostului intră în ceartă și gura lui cere lovituri.
Уста́ нерозумного тя́гнуть до сварки, а слова́ його кличуть бійки́.
7 Gura unui prost îi este nimicire și buzele lui sunt capcana sufletului său.
Язик нерозумного — загибіль для нього, а уста його — то тене́та на душу його.
8 Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
Слова обмо́вника — мов ті присма́ки, і вони сходять у нутро утро́би.
9 Cel care de asemenea lenevește în lucrul său este frate cu cel care risipește mult.
Теж недбалий у праці своїй — то брат марнотра́тнику.
10 Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.
Господнє Ім'я́ — сильна башта: до неї втече справедливий і буде безпечний.
11 Averea bogatului este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
Маєток багатому — місто тверди́нне його, і немов міцний мур ув уяві його.
12 Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
Перед загибіллю серце люди́ни висо́ко несеться, перед славою ж — скромність.
13 Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie și rușine pentru el.
Хто відповідає на слово, ще поки почув, — то глупо́та та сором йому!
14 Duhul unui om îi va sprijini neputința, dar cine poate purta un duh rănit?
Дух дійсного мужа вино́сить терпі́ння своє, а духа приби́того хто піднесе́?
15 Inima celui chibzuit obține cunoaștere și urechea celui înțelept caută cunoaștere.
Серце розумне знання́ набуває, і вухо премудрих шукає знання́.
16 Darul unui om îi face loc și îl aduce înaintea oamenilor însemnați.
Дару́нок люди́ни виводить із у́тиску, і провадить її до великих людей.
17 Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele său și îl cercetează.
Перший у сварці своїй уважає себе справедливим, але при́йде противник його та й дослі́дить його.
18 Sorțul face să înceteze certurile și separă între cei puternici.
Жереб перериває сварки́, та відділює сильних один від одно́го.
19 Un frate ofensat este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
Розлючений брат протиставиться більше за місто тверди́нне, а сварки́, — немов за́суви за́мку.
20 Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; și cu câștigul buzelor sale se va îndestula.
Із плоду уст люди́ни наси́чується її шлунок, вона наси́чується плодом уст своїх.
21 Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.
Смерть та життя — у владі язика, хто ж кохає його, його плід поїдає.
22 Oricine găsește o soție găsește un lucru bun și obține favoare de la DOMNUL.
Хто жінку чесно́тну знайшов, знайшов той добро́, і милість отримав від Господа.
23 Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
Убогий говорить блага́льно, багатий же відповідає зухва́ло.
24 Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.
Є товариші на розбиття́, та є й при́ятель, більше від брата прив'я́заний.
