Proverbe 18
1 Prin dorință un om, separându-se, caută și se amestecă cu toată înțelepciunea.
Occasiones quærit qui vult recedere ab amico: omni tempore erit exprobrabilis.
2 Un prost nu își găsește plăcerea în înțelegere, ci în descoperirea inimii sale.
Non recipit stultus verba prudentiæ: nisi ea dixeris quæ versantur in corde eius.
3 Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.
Impius, cum in profundum venerit peccatorum, contemnit: sed sequitur eum ignominia et opprobrium.
4 Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înțelepciunii ca un pârâu revărsat.
Aqua profunda verba ex ore viri: et torrens redundans fons sapientiæ.
5 Nu este bine a părtini persoana celui stricat, [nu este bine] a doborî pe cel drept în judecată.
Accipere personam impii non est bonum, ut declines a veritate iudicii.
6 Buzele prostului intră în ceartă și gura lui cere lovituri.
Labia stulti miscent se rixis: et os eius iurgia provocat.
7 Gura unui prost îi este nimicire și buzele lui sunt capcana sufletului său.
Os stulti contritio eius: et labia ipsius, ruina animæ eius.
8 Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
Verba bilinguis, quasi simplicia: et ipsa perveniunt usque ad interiora ventris. Pigrum deiicit timor: animæ autem effeminatorum esurient.
9 Cel care de asemenea lenevește în lucrul său este frate cu cel care risipește mult.
Qui mollis et dissolutus est in opere suo, frater est sua opera dissipantis.
10 Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.
Turris fortissima, nomen Domini: ad ipsum currit iustus, et exaltabitur.
11 Averea bogatului este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
Substantia divitis urbs roboris eius, et quasi murus validus circumdans eum.
12 Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
Antequam conteratur, exaltatur cor hominis: et antequam glorificetur, humiliatur.
13 Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie și rușine pentru el.
Qui prius respondet quam audiat, stultum se esse demonstrat, et confusione dignum.
14 Duhul unui om îi va sprijini neputința, dar cine poate purta un duh rănit?
Spiritus viri sustentat imbecillitatem suam: spiritum vero ad irascendum facilem quis poterit sustinere?
15 Inima celui chibzuit obține cunoaștere și urechea celui înțelept caută cunoaștere.
Cor prudens possidebit scientiam: et auris sapientium quærit doctrinam.
16 Darul unui om îi face loc și îl aduce înaintea oamenilor însemnați.
Donum hominis dilatat viam eius, et ante principes spatium ei facit.
17 Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele său și îl cercetează.
Iustus, prior est accusator sui: venit amicus eius, et investigabit eum.
18 Sorțul face să înceteze certurile și separă între cei puternici.
Contradictiones comprimit sors, et inter potentes quoque diiudicat.
19 Un frate ofensat este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
Frater, qui adiuvatur a fratre, quasi civitas firma: et iudicia quasi vectes urbium.
20 Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; și cu câștigul buzelor sale se va îndestula.
De fructu oris viri replebitur venter eius: et genimina labiorum ipsius saturabunt eum.
21 Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.
Mors, et vita in manu linguæ: qui diligunt eam, comedent fructus eius.
22 Oricine găsește o soție găsește un lucru bun și obține favoare de la DOMNUL.
Qui invenit mulierem bonam, invenit bonum: et hauriet iucunditatem a Domino. Qui expellit mulierem bonam, expellit bonum: qui autem tenet adulteram, stultus est et impius.
23 Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
Cum obsecrationibus loquetur pauper: et dives effabitur rigide.
24 Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.
Vir amabilis ad societatem, magis amicus erit, quam frater.
