Proverbe 17
1 Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
Bolji je zalogaj suha hljeba s mirom nego kuæa puna poklane stoke sa svaðom.
2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
Razuman sluga biæe gospodar nad sinom sramotnijem i s braæom æe dijeliti našljedstvo.
3 Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
Topionica je za srebro i peæ za zlato, a srca iskušava Gospod.
4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
Zao èovjek pazi na usne zle, a lažljivac sluša jezik pakostan.
5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
Ko se ruga siromahu, sramoti stvoritelja njegova; ko se raduje nesreæi, neæe ostati bez kara.
6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
Vijenac su starcima unuci, a slava sinovima oci njihovi.
7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
Ne prilièi bezumnom visoka besjeda, akamoli knezu lažljiva besjeda.
8 Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
Poklon je dragi kamen onome koji ga prima, kuda se god okrene napreduje.
9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
Ko pokriva prijestup, traži ljubav; a ko ponavlja stvar, rastavlja glavne prijatelje.
10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
Ukor tišti razumnoga veæma nego ludoga sto udaraca.
11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
Zao èovjek traži samo odmet, ali æe se ljut glasnik poslati na nj.
12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
Bolje je da èovjeka srete medvjedica kojoj su oteti medvjediæi, nego bezumnik u svom bezumlju.
13 Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
Ko vraæa zlo za dobro, neæe se zlo odmaæi od kuæe njegove.
14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
Ko poène svaðu, otvori ustavu vodi; zato prije nego se zametne, proði se raspre.
15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
Ko opravda krivoga i ko osudi pravoga, obojica su gad Gospodu.
16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
Na što je blago bezumnome u ruci kad nema razuma da pribavi mudrost?
17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
U svako doba ljubi prijatelj, i brat postaje u nevolji.
18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
Èovjek bezuman daje ruku i jamèi se za prijatelja svojega.
19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
Ko miluje svaðu, miluje grijeh; ko podiže uvis vrata svoja, traži pogibao.
20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
Ko je opaka srca, neæe naæi dobra; i ko dvolièi jezikom, pašæe u zlo.
21 Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
Ko rodi bezumna, na žalost mu je, niti æe se radovati otac luda.
22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
Srce veselo pomaže kao lijek, a duh žalostan suši kosti.
23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
Bezbožnik prima poklon iz njedara da prevrati putove pravdi.
24 Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
Razumnomu je na licu mudrost, a oèi bezumniku vrljaju nakraj zemlje.
25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
Žalost je ocu svojemu sin bezuman, i jad roditeljci svojoj.
26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
Nije dobro globiti pravednika, ni da knezovi biju koga što je radio pravo.
27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
Usteže rijeèi svoje èovjek koji zna, i tiha je duha èovjek razuman.
28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
I bezuman kad muèi, misli se da je mudar, i razuman, kad stiskuje usne svoje.
