Proverbe 17
1 Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
Melior est buccella sicca cum gaudio, quam domus plena victimis cum iurgio.
2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
Servus sapiens dominabitur filiis stultis, et inter fratres hereditatem dividet.
3 Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
Sicut igne probatur argentum, et aurum camino: ita corda probat Dominus.
4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
Malus obedit linguae iniquae: et fallax obtemperat labiis mendacibus.
5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
Qui despicit pauperem, exprobrat factori eius: et qui ruina laetatur alterius, non erit impunitus.
6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
Corona senum filii filiorum: et gloria filiorum patres eorum.
7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
Non decent stultum verba composita: nec principem labium mentiens.
8 Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
Gemma gratissima, expectatio praestolantis: quocumque se vertit, prudenter intelligit.
9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
Qui celat delictum, quaerit amicitias: qui altero sermone repetit, separat foederatos.
10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
Plus proficit correptio apud prudentem, quam centum plagae apud stultum.
11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
Semper iurgia quaerit malus: angelus autem crudelis mittetur contra eum.
12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
Expedit magis ursae occurrere raptis foetibus, quam fatuo confidenti in stultitia sua.
13 Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
Qui reddit mala pro bonis, non recedet malum de domo eius.
14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
Qui dimittit aquam, caput est iurgiorum: et antequam patiatur contumeliam, iudicium deserit.
15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
Qui iustificat impium, et qui condemnat iustum, abominabilis est uterque apud Deum.
16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
Quid prodest stulto habere divitias, cum sapientiam emere non possit? Qui altum facit domum suam, quaerit ruinam: et qui evitat discere, incidet in mala.
17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
Omni tempore diligit qui amicus est: et frater in angustiis comprobatur.
18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
Stultus homo plaudet manibus cum spoponderit pro amico suo.
19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
Qui meditatur discordias, diligit rixas: et qui exaltat os suum, quaerit ruinam.
20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
Qui perversi cordis est, non inveniet bonum: et qui vertit linguam, incidet in malum.
21 Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
Natus est stultus in ignominiam suam: sed nec pater in fatuo laetabitur.
22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
Animus gaudens aetatem floridam facit: spiritus tristis exiccat ossa.
23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
Munera de sinu impius accipit, ut pervertat semitas iudicii.
24 Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
In facie prudentis lucet sapientia: oculi stultorum in finibus terrae.
25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
Ira patris, filius stultus: et dolor matris quae genuit eum.
26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
Non est bonum, damnum inferre iusto: nec percutere principem, qui recta iudicat.
27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
Qui moderatur sermones suos, doctus et prudens est: et pretiosi spiritus vir eruditus.
28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
Stultus quoque si tacuerit, sapiens reputabitur: et si compresserit labia sua, intelligens.
