Proverbe 17

1 Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.

2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.

3 Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.

4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.

5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.

6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.

7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.

8 Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.

9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.

10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.

11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.

12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.

13 Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.

14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.

15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.

16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?

17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.

18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.

19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.

20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.

21 Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.

22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.

23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.

24 Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.

25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.

26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.

27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.

28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.