Proverbe 16
1 Pregătirile inimii în om și răspunsul limbii sunt de la DOMNUL.
Hominis est animam præparare, et Domini gubernare linguam.
2 Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântărește duhurile.
Omnes viæ hominis patent oculis ejus; spirituum ponderator est Dominus.
3 Încredințează lucrările tale DOMNULUI și gândurile tale vor fi întemeiate.
Revela Domino opera tua, et dirigentur cogitationes tuæ.
4 DOMNUL a făcut pentru el însuși toate lucrurile; da, chiar pe cel stricat pentru ziua răului.
Universa propter semetipsum operatus est Dominus; impium quoque ad diem malum.
5 Fiecare om îngâmfat în inimă este urâciune pentru DOMNUL; deși merge mână în mână, el nu va rămâne nepedepsit.
Abominatio Domini est omnis arrogans; etiamsi manus ad manum fuerit, non est innocens. Initium viæ bonæ facere justitiam; accepta est autem apud Deum magis quam immolare hostias.
6 Prin milă și adevăr nelegiuirea este îndepărtată, și prin teama de DOMNUL oamenii se depărtează de rău.
Misericordia et veritate redimitur iniquitas, et in timore Domini declinatur a malo.
7 Când căile unui om îi plac DOMNULUI, el face chiar pe dușmanii lui să fie în pace cu el.
Cum placuerint Domino viæ hominis, inimicos quoque ejus convertet ad pacem.
8 Mai bine puțin cu dreptate, decât venituri mari fără dreptate.
Melius est parum cum justitia quam multi fructus cum iniquitate.
9 Inima unui om plănuiește calea lui, dar DOMNUL îi conduce pașii.
Cor hominis disponit viam suam, sed Domini est dirigere gressus ejus.
10 O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu încalcă legea în judecată.
Divinatio in labiis regis; in judicio non errabit os ejus.
11 O greutate și o balanță dreaptă sunt ale DOMNULUI; toate greutățile din pungă sunt lucrarea lui.
Pondus et statera judicia Domini sunt, et opera ejus omnes lapides sacculi.
12 Pentru împărați este urâciune să comită stricăciune, pentru că tronul este întemeiat prin dreptate.
Abominabiles regi qui agunt impie, quoniam justitia firmatur solium.
13 Buzele drepte sunt desfătarea împăraților și ei iubesc pe acela care vorbește drept.
Voluntas regum labia justa; qui recta loquitur diligetur.
14 Furia unui împărat este ca mesagerii morții, dar un om înțelept o va potoli.
Indignatio regis nuntii mortis, et vir sapiens placabit eam.
15 În lumina înfățișării împăratului este viață; și favoarea lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
In hilaritate vultus regis vita, et clementia ejus quasi imber serotinus.
16 Cu cât este mai bine a obține înțelepciune decât aur! Și a obține înțelegere mai de ales decât argint!
Posside sapientiam, quia auro melior est, et acquire prudentiam, quia pretiosior est argento.
17 Calea largă a celor integri este să se depărteze de rău; cel ce își păzește calea își păstrează sufletul.
Semita justorum declinat mala; custos animæ suæ servat viam suam.
18 Mândria merge înaintea distrugerii și un duh îngâmfat înaintea căderii.
Contritionem præcedit superbia, et ante ruinam exaltatur spiritus.
19 Mai bine să ai un duh umil cu cei de jos, decât să împarți prada cu cei mândri.
Melius est humiliari cum mitibus quam dividere spolia cum superbis.
20 Cel ce se comportă cu înțelepciune într-un lucru va găsi binele; și oricine se încrede în DOMNUL este fericit.
Eruditus in verbo reperiet bona, et qui sperat in Domino beatus est.
21 Cel înțelept în inimă se va numi chibzuit; și dulceața buzelor adaugă învățătură.
Qui sapiens est corde appellabitur prudens, et qui dulcis eloquio majora percipiet.
22 Înțelegerea este un izvor de viață pentru cel ce o are, dar instruirea nechibzuiților este nechibzuință.
Fons vitæ eruditio possidentis; doctrina stultorum fatuitas.
23 Inima celui înțelept îi face gura chibzuită și adaugă învățătură buzelor sale.
Cor sapientis erudiet os ejus, et labiis ejus addet gratiam.
24 Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet și sănătate pentru oase.
Favus mellis composita verba; dulcedo animæ sanitas ossium.
25 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Est via quæ videtur homini recta, et novissima ejus ducunt ad mortem.
26 Cel ce muncește, muncește pentru el însuși, fiindcă gura lui poftește aceasta de la el.
Anima laborantis laborat sibi, quia compulit eum os suum.
27 Un om neevlavios sapă să scoată răul la iveală și pe buzele sale este ca un foc arzător.
Vir impius fodit malum, et in labiis ejus ignis ardescit.
28 Un om pervers seamănă ceartă, și un șoptitor desparte prieteni buni.
Homo perversus suscitat lites, et verbosus separat principes.
29 Un om violent ademenește pe aproapele său și îl conduce pe calea care nu este bună.
Vir iniquus lactat amicum suum, et ducit eum per viam non bonam.
30 El își închide ochii ca să uneltească lucruri perverse; mișcându-și buzele duce răul la împlinire.
Qui attonitis oculis cogitat prava, mordens labia sua perficit malum.
31 Capul cărunt este o coroană a gloriei, dacă este găsit pe calea dreptății.
Corona dignitatis senectus, quæ in viis justitiæ reperietur.
32 Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, și cel ce își stăpânește duhul, decât cel ce ia o cetate.
Melior est patiens viro forti, et qui dominatur animo suo expugnatore urbium.
33 Sorțul este aruncat în poală, dar întregul verdict al acestuia este al DOMNULUI.
Sortes mittuntur in sinum, sed a Domino temperantur.
