Proverbe 15
1 Un răspuns blând înlătură furia, dar cuvintele apăsătoare întărâtă mânia.
[Responsio mollis frangit iram; sermo durus suscitat furorem.
2 Limba înțelepților folosește corect cunoașterea, dar gura proștilor revarsă nechibzuință.
Lingua sapientium ornat scientiam; os fatuorum ebullit stultitiam.
3 Ochii DOMNULUI sunt în fiecare loc, privind răul și binele.
In omni loco, oculi Domini contemplantur bonos et malos.
4 O limbă sănătoasă este un pom al vieții, dar perversitate în ea este o spărtură în duh.
Lingua placabilis lignum vitæ; quæ autem immoderata est conteret spiritum.
5 Un nebun disprețuiește instruirea tatălui său, dar cel ce dă atenție mustrării este chibzuit.
Stultus irridet disciplinam patris sui; qui autem custodit increpationes astutior fiet. In abundanti justitia virtus maxima est: cogitationes autem impiorum eradicabuntur.
6 În casa celui drept este mult tezaur, dar în veniturile celui stricat este tulburare.
Domus justi plurima fortitudo, et in fructibus impii conturbatio.
7 Buzele celor înțelepți răspândesc cunoaștere, dar inima proștilor nu face la fel.
Labia sapientium disseminabunt scientiam; cor stultorum dissimile erit.
8 Sacrificiul celor stricați este urâciune pentru DOMNUL, dar rugăciunea celor integri este desfătarea lui.
Victimæ impiorum abominabiles Domino; vota justorum placabilia.
9 Calea celui stricat este urâciune pentru DOMNUL, dar el iubește pe cel ce urmează dreptatea.
Abominatio est Domino via impii; qui sequitur justitiam diligitur ab eo.
10 Disciplinarea este apăsătoare pentru cel ce părăsește calea, iar cel ce urăște mustrarea va muri.
Doctrina mala deserenti viam vitæ; qui increpationes odit, morietur.
11 Iad și distrugere sunt înaintea DOMNULUI; cu cât mai mult sunt atunci inimile copiilor oamenilor. (Sheol h7585)
Infernus et perditio coram Domino; quanto magis corda filiorum hominum! (Sheol h7585)
12 Un batjocoritor nu iubește pe cel care îl mustră, nici nu se va duce la cei înțelepți.
Non amat pestilens eum qui se corripit, nec ad sapientes graditur.]
13 O inimă veselă face înfățișarea voioasă, dar prin întristarea inimii duhul este frânt.
[Cor gaudens exhilarat faciem; in mœrore animi dejicitur spiritus.
14 Inima celui ce are înțelegere caută cunoaștere, dar gura proștilor se hrănește din nechibzuință.
Cor sapientis quærit doctrinam, et os stultorum pascitur imperitia.
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu o inimă veselă are un ospăț neîncetat.
Omnes dies pauperis, mali; secura mens quasi juge convivium.
16 Mai bine puțin, cu teamă de DOMNUL, decât mare tezaur cu tulburare.
Melius est parum cum timore Domini, quam thesauri magni et insatiabiles.
17 Mai bine o masă cu verdețuri unde este iubire, decât boul legat la iesle și ura cu el.
Melius est vocari ad olera cum caritate, quam ad vitulum saginatum cum odio.
18 Un om furios stârnește certuri, dar cel încet la mânie liniștește cearta.
Vir iracundus provocat rixas; qui patiens est mitigat suscitatas.
19 Calea leneșului este ca o îngrăditură de spini, dar calea celor drepți este netezită.
Iter pigrorum quasi sepes spinarum; via justorum absque offendiculo.
20 Un fiu înțelept face veselie tatălui, dar un om prost disprețuiește pe mama sa.
Filius sapiens lætificat patrem, et stultus homo despicit matrem suam.
21 Nechibzuința este bucurie pentru cel lipsit de înțelepciune, dar un om al înțelegerii umblă cu integritate.
Stultitia gaudium stulto, et vir prudens dirigit gressus suos.
22 Fără sfat, scopurile sunt dezamăgite, dar în mulțimea sfătuitorilor sunt ele întemeiate.
Dissipantur cogitationes ubi non est consilium; ubi vero sunt plures consiliarii, confirmantur.
23 Un om are bucurie prin răspunsul gurii sale; și ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!
Lætatur homo in sententia oris sui, et sermo opportunus est optimus.
24 Pentru cel înțelept calea vieții este deasupra, ca el să se depărteze de iadul de dedesubt. (Sheol h7585)
Semita vitæ super eruditum, ut declinet de inferno novissimo.] (Sheol h7585)
25 DOMNUL va dărâma casa celui mândru, dar el va întemeia hotarul văduvei.
[Domum superborum demolietur Dominus, et firmos faciet terminos viduæ.
26 Gândurile celor stricați sunt urâciune pentru DOMNUL, dar cuvintele celor puri sunt cuvinte plăcute.
Abominatio Domini cogitationes malæ, et purus sermo pulcherrimus firmabitur ab eo.
27 Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mitele, va trăi.
Conturbat domum suam qui sectatur avaritiam; qui autem odit munera, vivet. Per misericordiam et fidem purgantur peccata: per timorem autem Domini declinat omnis a malo.
28 Inima celui drept studiază ca să răspundă, dar gura celor stricați revarsă lucruri rele.
Mens justi meditatur obedientiam; os impiorum redundat malis.
29 DOMNUL este departe de cei stricați, dar el ascultă rugăciunea celor drepți.
Longe est Dominus ab impiis, et orationes justorum exaudiet.
30 Lumina ochilor bucură inima, și o veste bună îngrașă oasele.
Lux oculorum lætificat animam; fama bona impinguat ossa.
31 Urechea care ascultă mustrarea vieții locuiește printre cei înțelepți.
Auris quæ audit increpationes vitæ in medio sapientium commorabitur.
32 Cel ce refuză instruirea își disprețuiește propriul său suflet, dar cel ce ascultă mustrarea obține înțelegere.
Qui abjicit disciplinam despicit animam suam; qui autem acquiescit increpationibus possessor est cordis.
33 Teama de DOMNUL este instruirea înțelepciunii, și înaintea onoarei este umilința.
Timor Domini disciplina sapientiæ, et gloriam præcedit humilitas.]
