Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
La mujer sabia edifica su casa, la necia con sus manos la derriba.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
El que teme a Yahvé, va por el camino derecho, el que lo menosprecia, camina por sendas tortuosas.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
En la boca del necio está el azote de su orgullo; mas a los sabios les sirven de guarda sus labios.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Sin bueyes queda vacío el pesebre; en la mies abundante se muestra la fuerza del buey.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
El testigo fiel no miente, el testigo falso, empero, profiere mentiras.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
El mofador busca la sabiduría, y no da con ella; el varón sensato, en cambio, se instruye fácilmente.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Toma tú el rumbo opuesto al que sigue el necio, pues no encuentras en él palabras de sabiduría.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
La sabiduría del prudente está en conocer su camino, mas a los necios los engaña su necedad.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
El necio se ríe de la culpa; mas entre los justos mora la gracia.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
El corazón conoce sus propias amarguras, y en su alegría no puede participar ningún extraño.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
La casa de los impíos será arrasada, pero florecerá la morada de los justos.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Caminos hay que a los ojos parecen rectos, mas en su remate está la muerte.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Aun en la risa siente el corazón su dolor, y la alegría termina en tristeza.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
De sus caminos se harta el insensato, como de sus frutos el hombre de bien.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
El simple cree cualquier cosa, el hombre cauto mira dónde pone su pie.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
El sabio es temeroso y se aparta del mal; el fatuo se arroja sin pensar nada.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
El que pronto se enoja comete locuras, y el malicioso será odiado.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Los simples recibirán por herencia la necedad, mientras los juiciosos se coronan de sabiduría.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Se postran los malos ante los buenos, y los impíos a las puertas de los justos.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
El pobre es odioso aun a su propio amigo, el rico tiene numerosos amigos.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Peca quien menosprecia a su prójimo, bienaventurado el que se apiada de los pobres.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
¡Cómo yerran los que maquinan el mal! ¡Y cuánta gracia y verdad obtienen los que obran el bien!
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
En todo trabajo hay fruto, mas el mucho hablar solo conduce a la miseria.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Las riquezas pueden servir de corona para un sabio, mas la necedad de los necios es siempre necedad.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
El testigo veraz salva las vidas; pero el que profiere mentiras es un impostor.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
Del temor de Yahvé viene la confianza del fuerte, y sus hijos tendrán un refugio.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
El temor de Yahvé es fuente de vida para escapar de los lazos de la muerte.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
La gloria del rey está en el gran número de su pueblo; la escasez de gente es la ruina del príncipe.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
El tardo en airarse es rico en prudencia, el impaciente pone de manifiesto su necedad.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Un corazón tranquilo es vida del cuerpo, carcoma de los huesos es la envidia.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Quien oprime al pobre ultraja a su Creador, mas le honra aquel que del necesitado se compadece.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Al malvado le pierde su propia malicia; el justo, al contrario, tiene esperanza cuando muere.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
En el corazón del prudente mora la sabiduría; incluso los ignorantes la reconocerán.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
La justicia enaltece a un pueblo; el pecado es el oprobio de las naciones.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
El ministro sabio es para el rey objeto de favor, el inepto, objeto de ira.
