Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Mudra žena zida kuæu svoju, a luda svojim rukama raskopava.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Ko hodi pravo, boji se Gospoda; a ko je opak na svojim putovima, prezire ga.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
U ustima je bezbožnikovijem prut oholosti, a mudre èuvaju usta njihova.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Gdje nema volova, èiste su jasle; a obilata je ljetina od sile volovske.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Istinit svjedok ne laže, a lažan svjedok govori laž.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Potsmjevaè traži mudrost, i ne nahodi je; a razumnomu je znanje lako naæi.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Idi od èovjeka bezumna, jer neæeš èuti pametne rijeèi.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Mudrost je pametnoga da pazi na put svoj, a bezumlje je bezumnijeh prijevara.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Bezumnima je šala grijeh, a meðu pravednima je dobra volja.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Srce svaèije zna jad duše svoje; i u veselje njegovo ne miješa se drugi.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Dom bezbožnièki raskopaæe se, a koliba pravednijeh cvjetaæe.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Neki se put èini èovjeku prav, a kraj mu je put k smrti.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
I od smijeha boli srce, i veselju kraj biva žalost.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Putova svojih nasitiæe se ko je izopaèena srca, ali ga se kloni èovjek dobar.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Lud vjeruje svašta, a pametan pazi na svoje korake.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Mudar se boji i uklanja se od zla, a bezuman navire i slobodan je.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Nagao èovjek èini bezumlje, a pakostan je èovjek mrzak.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Ludi našljeðuje bezumlje, a razboriti vjenèava se znanjem.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Klanjaju se zli pred dobrima i bezbožni na vratima pravednoga.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Ubogi je mrzak i prijatelju svom, a bogati imaju mnogo prijatelja.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Ko prezire bližnjega svojega griješi; a ko je milostiv ubogima, blago njemu.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Koji smišljaju zlo, ne lutaju li? a milost i vjera biæe onima koji smišljaju dobro.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
U svakom trudu ima dobitka, a govor usnama samo je siromaštvo.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Mudrima je vijenac bogatstvo njihovo, a bezumlje bezumnijeh ostaje bezumlje.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Istinit svjedok izbavlja duše, a lažan govori prijevaru.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
U strahu je Gospodnjem jako pouzdanje, i sinovima je utoèište.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Strah je Gospodnji izvor životu da se èovjek saèuva od prugala smrtnijeh.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
U mnoštvu je naroda slava caru; a kad nestaje naroda, propast je vladaocu.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Ko je spor na gnjev, velika je razuma; a ko je nagao pokazuje ludost.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Život je tijelu srce zdravo, a zavist je trulež u kostima.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Ko èini krivo ubogome, sramoti stvoritelja njegova; a poštuje ga ko je milostiv siromahu.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Za zlo svoje povrgnuæe se bezbožnik, a pravednik nada se i na smrti.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Mudrost poèiva u srcu razumna èovjeka, a što je u bezumnima poznaje se.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Pravda podiže narod, a grijeh je sramota narodima.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Mio je caru razuman sluga, ali na sramotna gnjevi se.
