Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Toda mulher sábia edifica sua casa; porém a tola a derruba com suas mãos.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Aquele que anda corretamente teme ao SENHOR; mas o que se desvia de seus caminhos o despreza.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Na boca do tolo está a vara da arrogância, porém os lábios dos sábios os protegem.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Não havendo bois, o celeiro fica limpo; mas pela força do boi há uma colheita abundante.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
A testemunha verdadeira não mentirá, mas a testemunha falsa declara mentiras.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
O zombador busca sabedoria, mas não [acha] nenhuma; mas o conhecimento é fácil para o prudente.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Afasta-te do homem tolo, porque [nele] não encontrarás lábios inteligentes.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
A sabedoria do prudente é entender seu caminho; mas a loucura dos tolos é engano.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Os tolos zombam da culpa, mas entre os corretos está o favor.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
O coração conhece sua [própria] amargura, e o estranho não pode partilhar sua alegria.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
A casa dos perversos será destruída, mas a tenda dos corretos florescerá.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Há um caminho que [parece] correto para o homem, porém o fim dele são caminhos de morte.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Até no riso o coração terá dor, e o fim da alegria é a tristeza.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Quem se desvia de coração será cheio de seus próprios caminhos, porém o homem de bem [será recompensado] pelos seus.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
O ingênuo crê em toda palavra, mas o prudente pensa cuidadosamente sobre seus passos.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
O sábio teme, e se afasta do mal; porém o tolo se precipita e se acha seguro.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Quem se ira rapidamente faz loucuras, e o homem de maus pensamentos será odiado.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Os ingênuos herdarão a tolice, mas os prudentes serão coroados [com] o conhecimento.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Os maus se inclinarão perante a face dos bons, e os perversos diante das portas do justo.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
O pobre é odiado até pelo seu próximo, porém os amigos dos ricos são muitos.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Quem despreza a seu próximo, peca; mas aquele que demonstra misericórdia aos humildes [é] bem-aventurado.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Por acaso não andam errados os que tramam o mal? Mas [há] bondade e fidelidade para os que planejam o bem.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Em todo trabalho cansativo há proveito, mas o falar dos lábios só [leva] à pobreza.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
A coroa dos sábios é a sua riqueza; a loucura dos tolos é loucura.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
A testemunha verdadeira livra almas, mas aquele que declara mentiras é enganador.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
No temor ao SENHOR [há] forte confiança; e será refúgio para seus filhos.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
O temor ao SENHOR é manancial de vida, para se desviar dos laços da morte.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Na multidão do povo está a honra do rei, mas a falta de gente é a ruína do príncipe.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Quem demora para se irar tem muito entendimento, mas aquele de espírito impetuoso exalta a loucura.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
O coração em paz é vida para o corpo, mas a inveja é [como] podridão nos ossos.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Quem oprime ao pobre insulta ao seu Criador; mas aquele que mostra compaixão ao necessitado o honra.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Por sua malícia, o perverso é excluído; porém o justo [até] em sua morte mantém a confiança.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
No coração do prudente repousa a sabedoria; mas ela será conhecida até entre os tolos.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
A justiça exalta a nação, mas o pecado é a desgraça dos povos.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
O rei se agrada do seu servo prudente; porém ele mostrará seu furor ao causador de vergonha.
