< Proverbe 14 >
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Toda a mulher sabia edifica a sua casa: mas a tola a derriba com as suas mãos.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
O que anda na sua sinceridade teme ao Senhor, mas o que se desvia de seus caminhos o despreza.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Na boca do tolo está a vara da soberba, mas os lábios dos sábios os conservam.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Não havendo bois, a mangedoura está limpa, mas pela força do boi há abundância de colheitas.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
A testemunha verdadeira não mentirá, mas a testemunha falsa se desboca em mentiras.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
O escarnecedor busca sabedoria, e nenhuma acha, mas para o prudente o conhecimento é fácil.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Vai-te de diante do homem insensato, porque nele não divisarás os lábios do conhecimento.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
A sabedoria do prudente é entender o seu caminho, mas a estultícia dos tolos é engano.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Os loucos zombam do pecado, mas entre os retos há benevolência.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
O coração conhece a sua própria amargura, e o estranho não se entremeterá na sua alegria.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
A casa dos ímpios se desfará, mas a tenda dos retos florescerá.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Há caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele são os caminhos da morte.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Até no riso terá dor o coração, e o fim da alegria é tristeza.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Dos seus caminhos se fartará o que declina no coração, mas o homem bom se fartará de si mesmo.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
O simples dá crédito a cada palavra, mas o prudente atenta para os seus passos.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
O sábio teme, e desvia-se do mal, mas o tolo se encoleriza, e dá-se por seguro.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
O que presto se indigna, fará doidices, e o homem de más imaginações será aborrecido.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Os símplices herdarão a estultícia, mas os prudentes se coroarão de conhecimento.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Os maus se inclinaram diante dos bons, e os ímpios diante das portas do justo.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
O pobre é aborrecido até do companheiro, porém os amigos dos ricos são muitos.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
O que despreza ao seu companheiro peca, mas o que se compadece dos humildes é bem-aventurado.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Porventura não erram os que obram o mal? mas beneficência e fidelidade serão para os que obram o bem.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Em todo o trabalho proveito há, mas a palavra dos lábios só encaminha à pobreza.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
A coroa dos sábios é a sua riqueza, a estultícia dos tolos é só estultícia.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
A testemunha verdadeira livra as almas, mas o que se desboca em mentiras é enganador.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
No temor do Senhor há firme confiança, e ele será um refúgio para seus filhos.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
O temor do Senhor é uma fonte de vida, para se desviarem dos laços da morte.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Na multidão do povo está a magnificência do rei, mas na falta do povo a perturbação do príncipe.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
O longânimo é grande em entendimento, mas o que é de espírito impaciente assinala a sua loucura.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
O coração com saúde é a vida da carne, mas a inveja é a podridão dos ossos.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
O que oprime ao pobre insulta àquele que o criou, mas o que se compadece do necessitado o honra.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Pela sua malícia será lançado fora o ímpio, mas o justo até na sua morte tem confiança.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
No coração do prudente repousa a sabedoria, mas o que há no interior dos tolos se conhece.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
A justiça exalta ao povo, mas o pecado é o opróbrio das nações.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
O Rei tem seu contentamento no servo prudente, mas sobre o que envergonha cairá o seu furor.