Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Mądra kobieta buduje swój dom, a głupia burzy go własnymi rękami.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Kto postępuje w sposób prawy, boi się PANA, a przewrotny na swoich drogach gardzi nim.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
W ustach głupiego jest rózga pychy, a mądrych strzegą ich wargi.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Gdzie nie ma wołów, żłób jest pusty, lecz dzięki sile wołów mnoży się obfitość zboża.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Wierny świadek nie kłamie, a fałszywy świadek mówi kłamstwa.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Szyderca szuka mądrości, a nie [znajduje], lecz rozumnemu wiedza [przychodzi] łatwo.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Odsuń się od głupiego, gdyż nie znajdziesz [u niego] warg rozumnych.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Mądrość roztropnego [to] poznanie swojej drogi, a głupotą głupich [jest] oszustwo.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Głupcy szydzą z grzechu, a u prawych [jest] przychylność.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Serce zna własną gorycz, a obcy nie wtrąca się w jego radość.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Dom niegodziwych będzie zgładzony, a mieszkanie prawych zakwitnie.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Jest droga, która człowiekowi wydaje się słuszna, lecz końcem jej jest droga do śmierci.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Nawet w śmiechu serce boleje, a końcem [takiej] wesołości [jest] smutek.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Serce odstępcy nasyci się jego drogami, a dobry człowiek – swoimi.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Prosty wierzy każdemu słowu, a roztropny zważa na swoje kroki.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Mądry boi się i odwraca się od zła, ale głupi w swym szaleństwie jest pewny siebie.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
[Człowiek] porywczy popełnia głupstwa, a podstępny jest znienawidzony.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Prości ludzie dziedziczą głupotę, a roztropni są koronowani wiedzą.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Źli kłaniają się przed dobrymi, a niegodziwi u bram sprawiedliwego.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Ubogi jest znienawidzony nawet przez swego bliźniego, a bogaty ma wielu przyjaciół.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Kto gardzi swym bliźnim, ten grzeszy, a kto lituje się nad ubogimi, jest błogosławiony.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Czyż nie błądzą ci, którzy obmyślają zło? Ale miłosierdzie i prawda są z tymi, którzy obmyślają dobro.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Każda praca [przynosi] pożytek, a [puste] słowa [prowadzą] do nędzy.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Koroną mądrych [jest ich] bogactwo, ale głupota głupich [pozostaje] głupotą.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Prawdomówny świadek ocala dusze, a fałszywy mówi kłamstwa.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
W bojaźni PANA jest mocne zaufanie, a jego synowie będą mieć ucieczkę.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Bojaźń PANA jest źródłem życia, by uniknąć sideł śmierci.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Liczny lud to chwała króla, a brak ludu to zguba władcy.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Nieskory do gniewu jest bardzo roztropny, lecz porywczy wywyższa głupotę.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Zdrowe serce jest życiem ciała, a zazdrość jest zgnilizną kości.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Kto gnębi ubogiego, uwłacza jego Stwórcy, a czci go ten, kto lituje się nad ubogim.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Niegodziwy zostaje wygnany z powodu swojego zła, a sprawiedliwy ma nadzieję [nawet] w [czasie] swojej śmierci.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Mądrość spoczywa w sercu rozumnego, a [co jest] w sercu głupich, wychodzi na jaw.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Sprawiedliwość wywyższa naród, a grzech jest hańbą narodów.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Król jest przychylny dla roztropnego sługi, lecz gniewa się [na tego], który [przynosi] hańbę.
