Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Kvinnevisdom byggjer huset sitt, men dårskap riv det ned med henderne.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Den som ottast Herren, fer ærleg fram, men krokvegar gjeng den som vanvyrder honom.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
I narrens munn er ovmods ris, men dei vise hev lipporne sine til vern.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Utan uksar er krubba tom, men når stuten er sterk, vert innkoma stor.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Ikkje lyg eit ærlegt vitne, men det falske vitne andar lygn.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Spottaren søkjer visdom, men fåfengt, men lett finn den skynsame kunnskap.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Gakk burt frå ein dåre, ei fekk du der merka lippor med kunnskap.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Klok manns visdom er: han skynar vegen sin, men dåre-narreskapen er: dei svik seg sjølv.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Dårar fær spott av sitt eige skuldoffer, men millom ærlege folk er godhug.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Hjarta kjenner si eigi sorg, og gleda legg ingen framand seg uppi.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Gudlause folk fær sitt hus lagt i øyde, men ærlege folk ser tjeldet sitt bløma.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Mang ein veg tykkjer folk er rett, men enden på honom er vegar til dauden.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Jamvel midt i låtten kjenner hjarta vondt, og enden på gleda er sorg.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Av åtferdi si skal den fråfalne mettast, og ein god mann held seg burte frå han.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Den einfalde trur kvart ordet, men den kloke agtar på sine stig.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Den vise ottast og held seg frå vondt, men dåren er brålyndt og trygg.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Bråsinna mann gjer narreverk, og meinsløg mann vert hata.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Einfalde erver dårskap, men dei kloke fær kunnskap til krans.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Vonde skal bøygja seg for dei gode, og gudlause ved portarne til den rettferdige.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Ein fatig vert hata av venen sin jamvel, men ein rik vert elska av mange.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Vanvyrder du næsten din, syndar du, men sæl den som ynkast yver armingar.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Skal ikkje dei fara vilt som finn på vondt, og miskunn og truskap timast deim som finn på godt?
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Alt stræv fører vinning med seg, men tome ord gjev berre tap.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Rikdomen er for dei vise ei krans, men narreskapen hjå dårar er narreskap.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Eit sanningsvitne bergar liv, men den som andar lygn, er full av svik.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
Den som ottast Herren, hev ei borg so fast, og for hans born det finnast skal ei livd.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Otte for Herren er livsens kjelda, so ein slepp undan daudesnaror.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Mykje folk er konungs prydnad, men folkemink er hovdings fall.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Langmodig mann hev mykje vit, men bråhuga mann syner narreskap.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Spaklyndt hjarta er likamens liv, men ilska er ròt i beini.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Trykkjer du armingen, spottar du skaparen hans, men du ærar skaparen når du er mild mot fatigmann.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
I ulukka si lyt den gudlause stupa, men den rettferdige hev trygd når han skal døy.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
I hjarta på den vituge held visdomen seg still, men hjå dårar ter han seg fram.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Rettferd upphøgjer eit folk, men syndi er skam for folki.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Kongen likar godt den kloke tenar, men harmast på den som skjemmer seg ut.
