Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Sapiens mulier ædificat domum suam; insipiens exstructam quoque manibus destruet.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Ambulans recto itinere, et timens Deum, despicitur ab eo qui infami graditur via.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
In ore stulti virga superbiæ; labia autem sapientium custodiunt eos.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Ubi non sunt boves, præsepe vacuum est; ubi autem plurimæ segetes, ibi manifesta est fortitudo bovis.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Testis fidelis non mentitur; profert autem mendacium dolosus testis.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Quærit derisor sapientiam, et non invenit; doctrina prudentium facilis.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Vade contra virum stultum, et nescit labia prudentiæ.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Sapientia callidi est intelligere viam suam, et imprudentia stultorum errans.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Stultus illudet peccatum, et inter justos morabitur gratia.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Cor quod novit amaritudinem animæ suæ, in gaudio ejus non miscebitur extraneus.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Domus impiorum delebitur: tabernacula vero justorum germinabunt.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Est via quæ videtur homini justa, novissima autem ejus deducunt ad mortem.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Risus dolore miscebitur, et extrema gaudii luctus occupat.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Viis suis replebitur stultus, et super eum erit vir bonus.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Innocens credit omni verbo; astutus considerat gressus suos. Filio doloso nihil erit boni; servo autem sapienti prosperi erunt actus, et dirigetur via ejus.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Sapiens timet, et declinat a malo; stultus transilit, et confidit.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Impatiens operabitur stultitiam, et vir versutus odiosus est.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Possidebunt parvuli stultitiam, et exspectabunt astuti scientiam.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Jacebunt mali ante bonos, et impii ante portas justorum.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Etiam proximo suo pauper odiosus erit: amici vero divitum multi.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Qui despicit proximum suum peccat; qui autem miseretur pauperis beatus erit. Qui credit in Domino misericordiam diligit.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Errant qui operantur malum; misericordia et veritas præparant bona.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
In omni opere erit abundantia; ubi autem verba sunt plurima, ibi frequenter egestas.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Corona sapientium divitiæ eorum; fatuitas stultorum imprudentia.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Liberat animas testis fidelis, et profert mendacia versipellis.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
In timore Domini fiducia fortitudinis, et filiis ejus erit spes.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Timor Domini fons vitæ, ut declinent a ruina mortis.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
In multitudine populi dignitas regis, et in paucitate plebis ignominia principis.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Qui patiens est multa gubernatur prudentia; qui autem impatiens est exaltat stultitiam suam.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Vita carnium sanitas cordis; putredo ossium invidia.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Qui calumniatur egentem exprobrat factori ejus; honorat autem eum qui miseretur pauperis.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
In malitia sua expelletur impius: sperat autem justus in morte sua.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
In corde prudentis requiescit sapientia, et indoctos quosque erudiet.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Justitia elevat gentem; miseros autem facit populos peccatum.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Acceptus est regi minister intelligens; iracundiam ejus inutilis sustinebit.
