Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Der Frauen Weisheit baut ihr Haus, die Torheit reißt es ein mit eigenen Händen.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Wer in seiner Redlichkeit wandelt, fürchtet den HERRN; wer aber verkehrte Wege geht, verachtet ihn.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Im Munde des Narren ist eine Rute für [seinen] Hochmut, aber die Weisen behüten ihre Lippen.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Wo keine Rinder sind, da bleibt die Krippe rein; die Kraft des Ochsen aber verschafft großen Gewinn.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Ein treuer Zeuge lügt nicht; aber ein falscher Zeuge lügt, so viel er kann.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Sucht ein Spötter Weisheit, so findet er keine; der Verständige aber begreift leicht.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Gehe weg von dem dummen Menschen! Du hörst doch nichts Gescheites von ihm.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Die Weisheit läßt den Klugen merken, welchen Weg er gehen soll; aber die Torheit der Narren betrügt sie selbst.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Der Toren spottet das Schuldopfer; unter den Redlichen aber herrscht gutes Einvernehmen.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Das Herz kennt seinen eigenen Kummer, und in seine Freude soll sich kein Fremder mischen!
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Das Haus der Gottlosen wird zerstört; aber die Hütte der Redlichen wird aufblühen.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Es gibt einen Weg, der dem Menschen richtig scheint; aber sein Ende ist der Weg zum Tod.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Auch beim Lachen kann das Herz Kummer empfinden, und die Freude kann enden in Traurigkeit.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Ein abtrünniges Herz bekommt genug von seinen eigenen Wegen und ebenso ein guter Mensch von seinem Tun.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Der Einfältige glaubt jedem Geschwätz; aber der Kluge gibt auf seine Schritte acht.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Der Weise ist vorsichtig und weicht vom Bösen; aber der Tor ist übermütig und sorglos.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Ein Ungeduldiger macht Dummheiten, und ein boshafter Mensch macht sich verhaßt.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Dummheit ist das Erbteil der Einfältigen, Erfahrung die Krone der Klugen.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Die Bösen müssen sich bücken vor den Guten und die Gottlosen bei den Toren der Gerechten.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Ein Armer wird sogar von seinem Nächsten gehaßt; ein Reicher aber hat viele Liebhaber.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Seinen Nächsten verachten ist Sünde, aber wohl dem, der sich des Elenden erbarmt!
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Werden nicht irre gehen, die Böses schmieden? Gnade aber und Wahrheit widerfahre dem, der gute Absichten hat!
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Wo man sich alle Mühe gibt, da ist Überfluß; aber wo man nur Worte macht, da herrscht Mangel.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Reichtum ist der Weisen Krone; aber die Narren haben nichts als Dummheit.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Ein treuer Zeuge rettet Seelen; ein Lügner aber ist ein Betrüger.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
In der Furcht des HERRN liegt starkes Vertrauen; Er wird auch den Kindern eine Zuflucht sein.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Die Furcht des HERRN ist eine Quelle des Lebens; man meidet durch sie die Stricke des Todes.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
In der Menge des Volkes besteht des Königs Schmuck; aber das Schwinden der Bevölkerung ist des Fürsten Untergang.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Der Langmütige hat viel Verstand, der Jähzornige aber begeht große Torheiten.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Ein gelassenes Herz ist des Leibes Leben; aber Eifersucht ist Knochenfraß.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Wer den Schwachen unterdrückt, beschimpft seinen Schöpfer; wer Ihn aber ehren will, erbarmt sich des Armen.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Der Gottlose wird durch seine Bosheit gestürzt; der Gerechte aber ist auch im Tode getrost.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Die Weisheit wohnt im Herzen des Verständigen, sie bezeugt sich auch am Gewissen der Toren.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Gerechtigkeit erhöht ein Volk; die Sünde aber ist der Völker Schande.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Ein König hat Wohlgefallen an einem verständigen Knechte; sein Zorn aber trifft einen Schändlichen.
