< Proverbe 14 >

1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Sage, une femme élève sa maison; insensée, de ses propres mains elle la démolit.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
L'homme qui marche dans la droiture, craint l'Éternel; mais, si ses voies se détournent, il Le méprise.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
L'insensé a dans sa bouche même la verge de son orgueil; mais par leurs lèvres les sages sont garantis.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Où il n'y a pas de bœufs, le grenier est vide; mais la vigueur du taureau donne un gros revenu.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Le témoin véridique ne ment point; mais le faux témoin profère le mensonge.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Le moqueur cherche la sagesse sans la trouver; mais pour l'intelligent la science est chose facile.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Va te placer en face de l'insensé; tu ne pourras découvrir la sagesse sur ses lèvres.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
La sagesse du prudent, c'est de faire attention à sa voie; mais la folie des insensés est une duperie.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Les insensés se font un jeu du crime; mais parmi les hommes de bien il y a bienveillance.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Le cœur connaît son propre chagrin; et autrui ne saurait entrer en part de sa joie.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
La maison des impies est détruite, et la tente des gens de bien, florissante.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Telle voie paraît droite à l'homme, mais elle aboutit au chemin de la mort.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
L'on peut, quand on rit, avoir le chagrin dans le cœur; et la joie peut finir en tristesse.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Des fruits de sa conduite il sera rassasié celui dont le cœur s'égare, et l'homme de bien, de ce qui lui revient.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
L'inconsidéré ajoute foi à toute parole; le prudent est attentif à ses pas.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Le sage est timide, et fuit le mal; mais l'insensé est présomptueux, et plein de sécurité.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
L'homme prompt à s'irriter agit follement; mais l'homme d'intrigue se fait haïr.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Les insensés sont en possession de la folie; mais les justes ont pour couronne la science.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Les méchants s'inclinent devant les bons, et les impies, à la porte du juste.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
A son prochain même le pauvre est odieux; mais ceux qui aiment le riche, sont nombreux.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Qui méprise son prochain, pèche: mais heureux qui a pitié des misérables!
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Ceux qui font le mal, ne se fourvoient-ils pas? Mais ceux qui font le bien, trouvent amour et confiance.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Tout labeur donne abondance; mais les discours des lèvres ne mènent qu'à l'indigence.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
La couronne des sages est leur richesse; la folie des insensés, c'est la folie.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Le témoin véridique est le libérateur des âmes; mais celui qui trompe, souffle le mensonge.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
La crainte de l'Éternel donne une confiance ferme; et pour Ses enfants Il sera un refuge.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
La crainte de l'Éternel est une source de vie, pour échapper aux lacs de la mort.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Un peuple nombreux donne au roi sa splendeur; mais le manque d'hommes est la ruine du prince.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
L'homme lent à s'irriter a un grand sens; l'irascible met en vue sa folie.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Un cœur sain est la vie du corps; mais l'envie est la carie des os.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Qui opprime les petits, outrage son créateur; mais celui-là l'honore, qui prend pitié des pauvres.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Par ses revers l'impie est renversé; mais dans la mort même le juste est plein d'assurance.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Dans le cœur sensé la sagesse repose; mais au milieu des fous elle se manifeste.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
La justice élève une nation, mais le péché est l'opprobre des peuples.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Le roi donne sa faveur au serviteur entendu, mais au méchant serviteur son courroux.

< Proverbe 14 >