< Proverbe 14 >

1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
La femme sage bâtit sa maison, et la femme insensée la renverse de ses propres mains.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Celui-là marche dans sa droiture qui craint Yahweh, et celui qui le méprise est pervers dans sa voie.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
Dans la bouche de l'insensé est la verge de son orgueil, mais les lèvres des sages les gardent.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Où il n'y a pas de bœufs, la crèche est vide, mais la vigueur des bœufs procure des revenus abondants.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Le témoin fidèle ne ment pas, mais le faux témoin profère des mensonges.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Le moqueur cherche la sagesse et ne la trouve pas, mais pour l'homme intelligent la science est facile.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Eloigne-toi de l'insensé; car tu sais que la science n'est pas sur ses lèvres.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
La sagesse de l'homme prudent est de comprendre sa voie; la folie des insensés, c'est la tromperie.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
L'insensé se rit du péché, mais parmi les hommes droits est la bienveillance.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Le cœur connaît ses propres chagrins, et un étranger ne peut partager sa joie.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
La maison des méchants sera détruite, mais la tente des hommes droits fleurira.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Telle voie paraît droite à un homme, mais son issue, c'est la voie de la mort.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Même dans le rire le cœur trouve la douleur, et la joie se termine par le deuil.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
L'impie sera rassasié de ses voies, et l'homme de bien de ses fruits.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
L'homme simple croit à toute parole, mais l'homme prudent veille sur ses pas.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Le sage craint et se détourne du mal, mais l'insensé s'emporte et reste en sécurité.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
L'homme prompt à s'irriter fait des sottises, et le malicieux s'attire la haine.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Les simples ont en partage la folie, et les prudents se font de la science une couronne.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Les méchants s'inclinent devant les bons, et les impies aux portes du juste.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Le pauvre est odieux même à son ami; mais les amis du riche sont nombreux.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Celui qui méprise son prochain commet un péché; mais heureux celui qui a pitié des malheureux!
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Ne s'égarent-ils pas ceux qui méditent le mal, et la faveur et la vérité ne sont-elles pas pour ceux qui méditent le bien?
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Tout travail produit l'abondance, mais les paroles vaines mènent à la disette.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
La richesse est une couronne pour les sages; la folie des insensés est toujours folie.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Le témoin véridique délivre des âmes, l'astuce profère des mensonges.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
Celui qui craint Yahweh trouve un appui solide, et ses enfants ont un sûr refuge.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
La crainte de Yahweh est une source de vie, pour échapper aux pièges de la mort.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
Le peuple nombreux est la gloire du roi; le manque de sujets, c'est la ruine du prince.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Celui qui est lent à la colère a une grande intelligence; mais celui qui est prompt à s'emporter publie sa folie.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Un cœur tranquille est la vie du corps, mais l'envie est la carie des os.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Celui qui opprime le pauvre outrage celui qui l'a fait; mais il l'honore celui qui a pitié de l'indigent.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Par sa propre malice le méchant est renversé; jusque dans sa mort le juste a confiance.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Dans le cœur de l'homme intelligent repose la sagesse, et au milieu des insensés on la reconnaît.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
La justice élève une nation, mais le péché est l'opprobre des peuples.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
La faveur du roi est pour le serviteur intelligent, et sa colère pour celui qui fait honte.

< Proverbe 14 >