< Proverbe 14 >

1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Every wise woman buildeth her house: but the foolish plucketh it down with her hands.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
He that walketh in his uprightness feareth the LORD: but [he that is] perverse in his ways despiseth him.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
In the mouth of the foolish [is] a rod of pride: but the lips of the wise shall preserve them.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Where no oxen [are], the crib [is] clean: but much increase [is] by the strength of the ox.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
A faithful witness will not lie: but a false witness will utter lies.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
A scorner seeketh wisdom, and [findeth it] not: but knowledge [is] easy to him that understandeth.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Go from the presence of a foolish man, when thou perceivest not [in him] the lips of knowledge.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
The wisdom of the prudent [is] to understand his way: but the folly of fools [is] deceit.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Fools make a mock at sin: but among the righteous [there is] favor.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
The heart knoweth its own bitterness; and a stranger doth not intermeddle with its joy.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
The house of the wicked shall be overthrown: but the tabernacle of the upright shall flourish.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
There is a way which seemeth right to a man, but the end of it [are] the ways of death.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Even in laughter the heart is sorrowful; and the end of that mirth [is] heaviness.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
The backslider in heart shall be filled with his own ways: and a good man [shall be satisfied] from himself.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
The simple believeth every word: but the prudent man looketh well to his going.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
A wise [man] feareth, and departeth from evil: but the fool rageth, and is confident.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
[He that is] soon angry dealeth foolishly: and a man of wicked devices is hated.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
The simple inherit folly: but the prudent are crowned with knowledge.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
The evil bow before the good; and the wicked at the gates of the righteous.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
The poor is hated even by his own neighbor: but the rich [hath] many friends.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
He that despiseth his neighbor sinneth: but he that hath mercy on the poor, happy [is] he.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Do they not err that devise evil? but mercy and truth [shall be] to them that devise good.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
In all labor there is profit: but the talk of the lips [tendeth] only to penury.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
The crown of the wise [is] their riches: [but] the foolishness of fools [is] folly.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
A true witness delivereth souls: but a deceitful [witness] speaketh lies.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
In the fear of the LORD [is] strong confidence: and his children shall have a place of refuge.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
The fear of the LORD [is] a fountain of life, to depart from the snares of death.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
In the multitude of people [is] the king's honor: but in the want of people [is] the destruction of the prince.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
[He that is] slow to wrath [is] of great understanding: but [he that is] hasty of spirit exalteth folly.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
A sound heart [is] the life of the flesh: but envy the rottenness of the bones.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
He that oppresseth the poor reproacheth his Maker: but he that honoreth him hath mercy on the poor.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
The wicked is driven away in his wickedness: but the righteous hath hope in his death.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Wisdom resteth in the heart of him that hath understanding: but [that which is] in the midst of fools is made known.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Righteousness exalteth a nation: but sin [is] a reproach to any people.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
The king's favor [is] towards a wise servant: but his wrath is [against] him that causeth shame.

< Proverbe 14 >