Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Visdom bygger sit hus, dårskabs hænder river det ned.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Hvo redeligt vandrer, frygter HERREN, men den, som går Krogveje, agter ham ringe.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
I Dårens Mund er Ris til hans Ryg, for de vise står Læberne Vagt.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Når der ikke er Okser, er Laden tom, ved Tyrens Kraft bliver Høsten stor.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Sanddru Vidne lyver ikke, det falske Vidne farer med Løgn.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Spotter søger Visdom, men finder den ikke, til Kundskab kommer forstandig let.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Gå fra en Mand, som er en Tåbe, der mærker du intet til Kundskabs Læber.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Den kloge i sin Visdom er klar på sin Vej, men Tåbers Dårskab er Svig.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Med Dårer driver Skyldofret Spot, men Velvilje råder iblandt retsindige.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Hjertet kender sin egen Kvide, fremmede blander sig ej i dets Glæde.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Gudløses Hus lægges øde, retsindiges Telt står i Blomst.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Mangen Vej synes Manden ret, og så er dens Ende dog Dødens Veje.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Selv under Latter kan Hjertet lide, og Glædens Ende er Kummer.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Af sine Veje mættes den frafaldne, af sine Gerninger den, som er god.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Den tankeløse tror hvert Ord, den kloge overtænker sine Skridt.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Den vise ængstes og skyr det onde, Tåben buser sorgløs på.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Den hidsige bærer sig tåbeligt ad, man hader rænkefuld Mand.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
De tankeløse giver dårskab i Arv, de kloge efterlader sig Kundskab.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Onde må bukke for gode, gudløse stå ved retfærdiges Døre.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Fattigmand hades endog af sin Ven, men Rigmands Venner er mange.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Den, der foragter sin Næste, synder, lykkelig den, der har Medynk med arme.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
De, som virker ondt, farer visselig vild; de, som virker godt, finder Nåde og Trofasthed.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Ved al Slags Møje vindes der noget, Mundsvejr volder kun Tab.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
De vises Krone er Kløgt, Tåbers Krans er Dårskab.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Sanddru Vidne frelser Sjæle; den, som farer med Løgn, bedrager.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
Den stærkes Tillid er HERRENs Frygt, hans Sønner skal have en Tilflugt.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
HERRENs Frygt er en Livsens Kilde, derved undgås Dødens Snarer.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
At Folket er stort, er Kongens Hæder, Brist på Folk er Fyrstens Fald.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Den sindige er rig på Indsigt, den heftige driver det vidt i Dårskab.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Sagtmodigt Hjerte er Liv for Legemet, Avind er Edder i Benene.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
At kue den ringe er Hån mod hans Skaber, han æres ved Medynk med fattige.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Ved sin Ondskab styrtes den gudløse, ved lydefri Færd er retfærdige trygge.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Visdom bor i forstandiges Hjerte, i Tåbers Indre kendes den ikke.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Retfærdighed løfter et Folk, men Synd er Folkenes Skændsel.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
En klog Tjener har Kongens Yndest, en vanartet rammer hans Vrede.
