Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
El hijo sabio toma el castigo del padre; mas el burlador no escucha la reprensión.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Del fruto de su boca el hombre comerá bien; mas el alma de los prevaricadores morirá de hambre.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
El que guarda su boca guarda su alma; mas el que mucho abre sus labios tendrá calamidad.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
El alma del perezoso desea, y nada alcanza; mas el alma de los diligentes será engordada.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
El justo aborrece la palabra de mentira; mas el impío se hace odioso y abominable.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
La justicia guarda al de perfecto camino; mas la impiedad trastornará al pecador.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Hay quienes se hacen ricos, y no tienen nada; y hay quienes se hacen pobres, y tienen muchas riquezas.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
La redención de la vida del hombre es sus riquezas; pero el pobre no oye censuras.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
La luz de los justos se alegrará; mas se apagará la candela de los impíos.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Ciertamente la soberbia dará a luz contienda; mas con los avisados es la sabiduría.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Las riquezas de vanidad disminuirán; pero el que recoje trabajando las se aumentará.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
La esperanza que se prolonga, es tormento del corazón; mas árbol de vida es el deseo cumplido.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
El que menosprecia la palabra, perecerá por ello; mas el que teme el mandamiento, será recompensado.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
La ley al sabio es manantial de vida, para apartarse de los lazos de la muerte.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
El buen entendimiento conciliará gracia; mas el camino de los prevaricadores es duro.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Todo hombre cuerdo obra con sabiduría; mas el loco manifestará su locura.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
El mal mensajero caerá en mal; mas el mensajero fiel es medicina.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Pobreza y vergüenza tendrá el que menosprecia el castigo; mas el que guarda la corrección, será honrado.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
El deseo cumplido deleita el alma; pero apartarse del mal es abominación a los locos.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
El que anda con los sabios, sabio será; mas el que se allega a los locos, será destruido.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Mal perseguirá a los pecadores; mas a los justos les será bien retribuido.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
El bueno dejará herencia a los hijos de los hijos; y el haber del pecador, para el justo está guardado.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
En el barbecho de los pobres hay mucho pan; mas se pierde por falta de juicio.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
El que detiene el castigo, a su hijo aborrece; mas el que lo ama, madruga a castigarlo.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
El justo come hasta saciar su alma; mas el vientre de los impíos tendrá necesidad.
