Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
El hijo sabio acepta la corrección de su padre; el burlador no hace caso de la reprensión.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
El hombre (de bien) se hartará del fruto de su boca, el alma de los pérfidos, en cambio, de la violencia.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Quien guarda su boca, guarda su alma; quien habla inconsideradamente se arruina a sí mismo.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
El perezoso tiene deseos que no se cumplen, el alma del laborioso se saciará.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
El justo aborrece la palabra mentirosa, el impío infama y obra vergonzosamente.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
La justicia protege los pasos del hombre recto, la malicia causa la ruina del pecador.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Hay quien se jacta de rico, y nada tiene, y quien se hace el pobre, y es acaudalado.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
Con las riquezas el hombre (rico) rescata su vida; el pobre, empero, no necesita temer la amenaza.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
La luz de los justos difunde alegría, en tanto que la lámpara de los impíos se apaga.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
La soberbia no causa sino querellas, la sabiduría está con los que toman consejo.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Los bienes ganados sin esfuerzo tienden a desaparecer, mas el que los junta a fuerza de trabajo los aumenta.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Esperanza que se dilata hace enfermo el corazón; pero es árbol de vida el deseo cumplido.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Quien menosprecia la palabra se pierde; quien respeta el precepto será recompensado.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
La enseñanza del sabio es fuente de vida, para escapar de los lazos de la muerte.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Buenos modales ganan favores, mas la conducta de los pérfidos queda estéril.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Todo varón prudente obra con reflexión, el necio derrama su locura.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
El mensajero infiel se precipita en la desgracia, el mensajero fiel se procura salud.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Pobreza e ignominia a quien desecha la corrección, honra a quien escucha la amonestación.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Deseo cumplido recrea al alma, pero el necio abomina apartarse del mal.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Quien anda con sabios, sabio será, quien con necios, acabará siendo necio.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
A los pecadores los persigue la desventura, mas los justos serán recompensados con bienes.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
Los buenos tienen como herederos los hijos de los hijos; mas la hacienda del pecador queda reservada para el justo.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Los barbechos de los pobres dan pan en abundancia, pero hay quien disipa (la hacienda) por falta de juicio.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Quien hace poco uso de la vara quiere mal a su hijo; el que lo ama, le aplica pronto el castigo.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
El justo come y satisface su apetito, en tanto que el vientre del malo padece hambre.
