< Proverbe 13 >
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
O filho sábio [ouve] a correção do pai; mas o zombador não escuta a repreensão.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Cada um comerá do bem pelo fruto de sua boca, mas a alma dos infiéis [deseja] a violência.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Quem toma cuidado com sua boca preserva sua alma; mas aquele que abre muito seus lábios será arruinado.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
A alma do preguiçoso deseja, mas nada [consegue]; porém a alma dos trabalham com empenho prosperará.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
O justo odeia a palavra mentirosa, mas o perverso age de forma repugnante e vergonhosa.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
A justiça guarda aquele que tem um caminho íntegro; mas a perversidade transtornará ao pecador.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Há [alguns] que fingem ser ricos, mesmo nada tendo; e [outros] que fingem ser pobres, mesmo tendo muitos bens.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
O resgate da vida de cada um são suas riquezas; mas o pobre não ouve ameaças.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
A luz dos justos se alegra, mas a lâmpada dos perversos se apagará.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
A arrogância só produz brigas; mas com os que aceitam conselhos [está] a sabedoria.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
A riqueza [ganha] sem esforço será perdida; mas aquele que a obtém pelas próprias mãos terá cada vez mais.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
A esperança que demora enfraquece o coração, mas o desejo cumprido é [como] uma árvore de vida.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Quem despreza a [boa] palavra perecerá; mas aquele que teme ao mandamento será recompensado.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
A doutrina do sábio é manancial de vida, para se desviar das ciladas da morte.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
O bom entendimento alcança o favor, mas o caminho dos infiéis é áspero.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Todo prudente age com conhecimento, mas o tolo espalha sua loucura.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
O mensageiro perverso cai no mal, mas o representante fiel é [como] um remédio.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
[Haverá] pobreza e vergonha ao que rejeita a correção; mas aquele que atende à repreensão será honrado.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
O desejo realizado agrada a alma, mas os tolos abominam se afastar do mal.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Quem anda com os sábios se torna sábio; mas aquele que acompanha os tolos sofrerá.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
O mal perseguirá os pecadores, mas os justos serão recompensados com o bem.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
O homem de bem deixará herança aos filhos de seus filhos; mas a riqueza do pecador está reservada para o justo.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
A lavoura dos pobres [gera] muita comida; mas há [alguns] que se destroem por falta de juízo.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Aquele que retém sua vara odeia a seu filho; porém aquele que o ama, desde cedo o castiga.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
O justo come até sua alma estar saciada; mas o ventre dos perversos passará por necessidade.