Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
[Filius sapiens doctrina patris; qui autem illusor est non audit cum arguitur.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
De fructu oris sui homo satiabitur bonis: anima autem prævaricatorum iniqua.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Qui custodit os suum custodit animam suam; qui autem inconsideratus est ad loquendum, sentiet mala.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Vult et non vult piger; anima autem operantium impinguabitur.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Verbum mendax justus detestabitur; impius autem confundit, et confundetur.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
Justitia custodit innocentis viam, impietas autem peccatorem supplantat.]
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
[Est quasi dives, cum nihil habeat, et est quasi pauper, cum in multis divitiis sit.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
Redemptio animæ viri divitiæ suæ; qui autem pauper est, increpationem non sustinet.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
Lux justorum lætificat: lucerna autem impiorum extinguetur.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Inter superbos semper jurgia sunt; qui autem agunt omnia cum consilio, reguntur sapientia.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Substantia festinata minuetur; quæ autem paulatim colligitur manu, multiplicabitur.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Spes quæ differtur affligit animam; lignum vitæ desiderium veniens.]
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
[Qui detrahit alicui rei, ipse se in futurum obligat; qui autem timet præceptum, in pace versabitur. Animæ dolosæ errant in peccatis: justi autem misericordes sunt, et miserantur.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
Lex sapientis fons vitæ, ut declinet a ruina mortis.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Doctrina bona dabit gratiam; in itinere contemptorum vorago.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Astutus omnia agit cum consilio; qui autem fatuus est aperit stultitiam.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Nuntius impii cadet in malum; legatus autem fidelis, sanitas.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Egestas et ignominia ei qui deserit disciplinam; qui autem acquiescit arguenti glorificabitur.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Desiderium si compleatur delectat animam; detestantur stulti eos qui fugiunt mala.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Qui cum sapientibus graditur sapiens erit; amicus stultorum similis efficietur.]
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
[Peccatores persequitur malum, et justis retribuentur bona.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
Bonus reliquit hæredes filios et nepotes, et custoditur justo substantia peccatoris.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Multi cibi in novalibus patrum, et aliis congregantur absque judicio.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Qui parcit virgæ odit filium suum; qui autem diligit illum instanter erudit.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Justus comedit et replet animam suam; venter autem impiorum insaturabilis.]
