Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
Un fils sage écoute l’instruction de son père, Mais le moqueur n’écoute pas la réprimande.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Par le fruit de la bouche on jouit du bien; Mais ce que désirent les perfides, c’est la violence.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Celui qui veille sur sa bouche garde son âme; Celui qui ouvre de grandes lèvres court à sa perte.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
L’âme du paresseux a des désirs qu’il ne peut satisfaire; Mais l’âme des hommes diligents sera rassasiée.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Le juste hait les paroles mensongères; Le méchant se rend odieux et se couvre de honte.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
La justice garde celui dont la voie est intègre, Mais la méchanceté cause la ruine du pécheur.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Tel fait le riche et n’a rien du tout, Tel fait le pauvre et a de grands biens.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
La richesse d’un homme sert de rançon pour sa vie, Mais le pauvre n’écoute pas la réprimande.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
La lumière des justes est joyeuse, Mais la lampe des méchants s’éteint.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
C’est seulement par orgueil qu’on excite des querelles, Mais la sagesse est avec ceux qui écoutent les conseils.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
La richesse mal acquise diminue, Mais celui qui amasse peu à peu l’augmente.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Un espoir différé rend le cœur malade, Mais un désir accompli est un arbre de vie.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Celui qui méprise la parole se perd, Mais celui qui craint le précepte est récompensé.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
L’enseignement du sage est une source de vie, Pour détourner des pièges de la mort.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Une raison saine a pour fruit la grâce, Mais la voie des perfides est rude.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Tout homme prudent agit avec connaissance, Mais l’insensé fait étalage de folie.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Un envoyé méchant tombe dans le malheur, Mais un messager fidèle apporte la guérison.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
La pauvreté et la honte sont le partage de celui qui rejette la correction, Mais celui qui a égard à la réprimande est honoré.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Un désir accompli est doux à l’âme, Mais s’éloigner du mal fait horreur aux insensés.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Celui qui fréquente les sages devient sage, Mais celui qui se plaît avec les insensés s’en trouve mal.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Le malheur poursuit ceux qui pèchent, Mais le bonheur récompense les justes.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
L’homme de bien a pour héritiers les enfants de ses enfants, Mais les richesses du pécheur sont réservées pour le juste.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Le champ que défriche le pauvre donne une nourriture abondante, Mais tel périt par défaut de justice.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Celui qui ménage sa verge hait son fils, Mais celui qui l’aime cherche à le corriger.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Le juste mange et satisfait son appétit, Mais le ventre des méchants éprouve la disette.
