Proverbe 13
1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
L’Enfant sage suit la morale de son père; mais le libertin n’écoute aucun reproche.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
L’Homme doit à l’usage de la parole le bien dont il jouit; les gens violents ne rêvent que violence.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Mettre un frein à sa bouche, c’est sauvegarder sa personne; ouvrir largement ses lèvres, c’est préparer sa ruine.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Le paresseux a l’âme remplie de désirs et n’arrive à rien; l’âme des gens actifs nage dans l’abondance.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Le juste hait tout ce qui est mensonge; le méchant prodigue avanies et affronts.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
La vertu protège celui qui marche intègre la méchanceté perd les malfaiteurs.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Tel fait le riche et n’a rien, tel fait le pauvre et possède une grande fortune.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
La richesse peut servir à l’homme à racheter sa vie, mais le pauvre est inaccessible à la menace.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
La lumière des justes répand une joyeuse clarté; la lampe des méchants est fumeuse.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Rien de tel que l’arrogance pour engendrer des querelles; la sagesse est avec ceux qui se laissent conseiller.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
La richesse venue comme par un souffle va en diminuant; qui amasse poignée par poignée la voit s’augmenter.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Une espérance qui traîne en longueur est un crève-cœur; un désir satisfait est un arbre de vie.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Qui dédaigne un ordre en éprouve du dommage; qui respecte un commandement en est récompensé.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
L’Enseignement du sage est une source de vie: il éloigne des pièges de la mort.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Un esprit bienveillant procure la sympathie; mais la voie des perfides est invariablement stérile.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Tout homme avisé agit avec réflexion; le sot donne libre cours à sa folie.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Un mandataire pervers tombe dans le malheur, le messager consciencieux est un bienfait.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Qui abandonne la morale ne rencontre que misère et honte; qui tient compte des remontrances est honoré.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Un désir qui se réalise est une joie pour l’âme; s’abstenir du mal fait horreur aux sots.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Frayer avec les sages, c’est devenir sage; fréquenter les sots, c’est devenir mauvais.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Le mal poursuit les pécheurs; le bien est la récompense des justes.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
L’Homme de bien transmet son héritage aux enfants de ses enfants, mais la richesse du pécheur est réservée au juste.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Le champ bien cultivé du pauvre donne des vivres abondants; il en est qui se perdent par l’absence de toute règle.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Ménager les coups de verge, c’est haïr son enfant; mais avoir soin de le corriger, c’est l’aimer.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Le juste mange pour apaiser sa faim; mais le ventre des méchants n’en a jamais assez.
